...timp pentru timp...

   E aproape incredibil, dar totusi adevarat cat de mult ne abandonam timpului virtual petrecut pe internet, pe retelele de socializare in detrimentul timpului real, de fapt a singurului timp care...pur si simplu conteaza the most...eu insumi incerc sa ma pastrez la limita celor 2 lumi parelele, celor 2 timpuri, undeva in "purgatoriu" ca sa zic asa, desi clar tind spre timpul real, spre timpul care mi-aduce in fata cand ma trezesc soarele ce rasare dis-de-dimineata, spre timpul ce-mi aduce in plamani aerul fresh de munte si mare, spre timpul care imi impleticeste calea spre servici cu un copac, cu un ram, dar nu ram de la calculator, ce-mi incanta privirea si o priveghetoare ce-mi incanta auzul, spre timpul care imi ofera mireasma naturii in fiecare zi, spre timpul care imi limpezeste ochii si mintea, spre timpul care imi ofera  clipe de neuitat alaturi de cei dragi, fie familie, ba la un picnic sau in casa, fie prietenii, la o terasa sau un film la cinema, spre timpul care in ciuda a ceea ce se zice nu e nemilos cu mine, spre timpul ce ma invata sa traiesc clipa si totusi sa raman rational, spre timpul care zboara, desi nu are aripi, spre timpul ce-l hiperbolizez si dau in el cu gloante de personificare, spre timpul care imi aduce ca invitati de seama in casa mea, pe maria sa, trecutul, prezentul si viitorul, spre timpul ce e ireversibil dar atat de pasiv si activ totodata, spre timpul implacabil dar de neuitat, spre timpul ce m-a invatat sa iubesc etern, spre timpul care alaturi de gandul meu fac valsuri si tango-uri de pomina in sala de bal, unde sala de bal e capshorul meu, spre timpul ideal de a fi om cu tine insuti si cu ceilalti de asemenea si ar mai urma multe "spre timpul"...dar uite ca e timpul sa ma retrag...timpuriu, dar niciodata definitiv...din timpul vietii mele ce e marca inregistrata si rezervat pentru eternitate...