...catrenul aMoRaShHh...

     Da mai, azi nu avui servici, si m-am trezit uite asa fara som de nesomn, ma invart eu pe pat, si plapuma peste mine, dar somnul nu mai vrea sa vina, ii sing sing dar nu bb un cantec frumos melodios, desi vocea mea suna mai mult a Vijelie, si tot nimic, eee asa ca m-am enervat, si am deschis calculatorul in speranta ca daca eu nu dorm, sa-i stric somnul si blogului, da ce numai eu sa nu dorm? Si nici nu aprind bine calculatorul, intrand pe adresa mea de blog si bloguletul somnorici si maraici ca un bondar canta si el urmatorul refren: "Ioane Ioane toata lumea doarme, numai eu nu nu pot sa dorm mai!". Acuma nu stiu daca imi canta mie sau tabloului de bord pe care cred ca el, bloguletul il intituleaza scurt Ion, ca pe mine nicidecum nu ma cheama asa. Ok, daca tot ne-am trezit toti, eu zic sa luam torta gandirii, sa-i dam foc mintii, sa incingem neuronii si sa dam un produs bun azi in rol de catren gata perpelit cu rime care de care mai dichisite. Sa-i dam drumul!
   "Ieri am fost sigur ca eram singur desi lumea ma dorea intr-un fel sau altul,/
    Azi ai aparut tu, ce m-ai salvat din tenebrele singuratatii oferindu-mi valsul/
    Valsul fericirii, al implinirii si iubirii profunde ce al tau nume il poarta cu drag/
    Asa ca ma declar purtator al virusului letal al dragostei ce inima il poarta suav."
    
  

...viciul in sine...

    Vicii...toata lumea le are, eu, noi, tu, voi, ei, ele le au...mai mult sau mai putin, fie ca e vorba de cate unuul sau mai multe, toti suntem viciosi intr-o societate viciata. Bogdan fumeaza, cica o face de gest si ca ar gandi mai "pervers", Ionel bea, ca cica il face sa uite de probleme cufundandu-se in starile bahice ce ii valseaza mintea, Maria nu e chiar fidela sotului, facand din infidelitate un viciu cu care traieste nu sporadic, ci destul de des, Grigore baga carne in el ca in spitalul de urgenta, facand sa aiba viciul de gurmandul carnivor, Vasile isi doreste bani mai multi decat poate castiga, ceea ce il face sa fure, facand din viata sa o talharie, Jenel face din vise un viciu vazandu-se in realitate burghez, cand de fapt si in vis e un gunoi de om, Misu face pe asistentul de serviciu si isi injecteaza direct viciul mortal datator cica de placere ce killer-este trupul si sufletul, Silviu are ca viciu femeile, ele, fetele rele s.a.m.d, lista fiind lunga si dureroasa poate, orice ar fi viciile ne lasa fara bani, vise, familie, prieteni de multe ori.
   Ce putem face ca sa ne oprim? Dar oare vrem sa ne oprim? Oare putem sa ne oprim? Oare putem scoate VICIUL din vocabularul existentei noastre? Oare viciul poate fi viciat? Oare viciul nu s-a nascut dintr-un viciu? Oare viciul e placere sau durere in timp? Oare unde vom ajunge avand vicii?
  La aceste intrebari va puteti raspunde numai singuri sau nu, prin anumite programe sau persoane care avand o pregatire specializata in domeniu va poate ajuta mai mult sau mai putin. Nu vreau acuma sa fac o campanie cu aceasta ocazie, sau sa spun ca nu am vicii, dar e bine sa reflectam in timp si spatiu cat de bine ne face sau nu un lucru ce e poate cotidian in viata noastra, noi ii permitem asta, noi il alegem, asa ca TU DECIZI!!!

...joaca de fot-bal-vo-lei prieteneasca...

      Parca nu am mai vorbit de mult timp de sport nu-i asa? Ei, azi am sa vorbesc un pic despre iesirea mea cu prietenii la un...volei, stiti voi, sportul ala de echipa, cu mingea "rotunda", fileu etc. Asa ca in timp ce Tiriac cu trepadusii aia de miliardari vanau porci mistreti la Balc, ca Mistretu' de la Carcotasii era dus cu Gainusa, aaa cu pluta dupa Huidu, eu cu my friends am pus-o de un volei de zile mari finalizat cu un joc de minifotbal, tot mixt ca si volei-ul unde fetele s-au ridicat la inaltimea asteptarilor, ale cui asteptari? Aaa, ale mele sau ale lor? Ok, atunci ale lui Viorica:) Bun, astfel dupa ce am strigat adunarea prin goarna sms-istica in timpul saptamanii, 11 insi si "inse" s-au prezentat la adunarea lotului, erau oameni de peste tot ca la Balc, din toata tara si nu numai, avand si "stranieri" in lot. Dupa o incalzire in prealabil, am dat drumul la "caini", adica la joaca, jucand 4 seturi, scorul in final fiind de 2-2, ceea ce insemna ca trebuia sa dam un set decisiv pana la 15 puncte sa vedem care e castigatorul, si cei care trebuiau sa dea masa de la Balc-Alilla, asa ca in loc de volei am dat-o ca decisiva pe joaca de fotbal, tot mixt, 5 baieti si 6 fete, amestecati unul si unul ca zaharul in cafeaua ce a baut-o Alina dimineata:), scorul luand proportii din primele minute, astfel ca in jumatate de ora de fotbal sa fie o ploaie de goluri, ca goale nu erau:), spre deliciul fanilor care delirau in tribunele...goale, asa ca dupa alergare, volei, fotbal, sudoare sau nu, si de departe starea de bine, zambetul care era prezent pretutindeni ne-am luat catrafusele si am plecat, nu ca voiam noi, ci pentru ca venise portarul sa ne dea afara...frumos si nu pentru ca nu mai voia sa ne lase sa ne jucam ci pentru ca ningea asa frumos (aici mint, ca numai ningea cand am iesit:), si am mers cum se cuvine, fiecare la un suc, o bere, un viert fiert, iar altii la o salata ala grec, poate chelnerul negricios era grec, ca salata era romaneasca, dupa placerile fiecaruia, unde am continuat sa ne amuzam si sa povestim cum a fost miscarea in sine, promintandu-ne unul la altul sa ne vedem si sambata viitoare la aceeasi ora, acelasi loc, aceleasi persoane numai la Acces direct:), asa ca tineti aproape, sau mereu aproape dar niciodata acolo!
   Aloha!

...las-o in rinchi "fasoliti"...

     Ieri dimineata ma dusei la medic sa imi fac o ecografie abdominala, pentru a-mi consulta organele interne, asa ca dupa un telefon pentru programare in care mi s-a spus ca nu trebuie sa mananc cu o seara inaintea ecografiei dupa orele 18 (carnatii au stat suparati in frigider, nu mai zic de cus-cus-ul care se voia incins in ulei si linsat cu niste muraturi de la mama...yammy), m-am trezit dimineata chiar fresh si nu ca un bondar, hotarat sa merg sa imi verific in primul rand fasolele, aaa pardon rinichii, ca asa am invatat in scoala generala, s-anume ca rinichii seamana cu 2 boabe de fasole, fasolea, hmmm, alta pacoste merindeasca pe plaja stomacului meu, dar nu azi sau azi nu, deoarece sanatatea e pe primul loc, ca locul 2 si 3 sunt ocupate de locul 1. Buuun, zis si facut, m-am spalat, m-am imbracat si am luat-o spre centrul medical, unde trebuia sa fac ecografitti, aaa ecografia, care era programata la 8:45 dimineata. Ajung eu mai repede, ca orice profesor punctual care ma respect, sunt chiar primul sosit, dar totusi al 3-lea servit, venisera intre timp niste batranele, pe care tot ca un om ce respecta persoanele varstnice, le-am lasat inaintea mea, si dupa aceea imi veni si mie randul...sa dau coltul...la stanga, unde ma astepta doctorita si aparatura, aparutura moderna, la care eu vazand-o, dupa un "buna dimineata!" scurt, fac o gluma nesarata, ca era mai mult dulce dupa marul mancat in seara anterioara dupa ora 6, ahaaa deci trisasem cu mancarea, sa vezi acuma ca se va vedea si codita de la mar si cotorul pe monitorul aparaturii, ca il devorasem la ce foame aveam:) si ii spun doctoritei mele de familie (chiar, ce titulatura are "doctor de familie", dar suntem rude si nu ne cunoastem? Alo mama, spune-mi si mie, ca poate asa nu-mi ia bani:) urmatoarele cuvinte: "Aici e cabinetul stomatologic unde ati pus si desene animate pe monitor pentru a mai alina din durerea pacientilor?", iar ea imi raspunde zambind: "Da, dar pentru dumneavoastra avem numai filme horror". Inghit in sec, dandu-mi seama ca gluma doctoritei a fost mai nesarata ca a mea, doar ea mancase, banuiesc cu o seara inainte mai mult dulce decat mine, poate chiar mai multe mere si ma gandesc cum va decurge procedura in sine. Ok, trecand peste asta, dansa imi zice sa ma asez in pat pe spate, eu deja ma gandeam ca oare atunci cand a zis despre filmele horror, oare nu s-a referit la alt gen de filme? Hmmm, nu o sa aflu niciodata poate:), si incepe sa imi aplice pe abdomen un lichid mai gros, vascos si rece intinzandu-l pe toata suprafata abdomenului meu cu patratele in forma de saci cu grasime:). Fara sa imi dau seama deja se turna un filmYYY:), si ia un aparat ce semana cu foen-ul lui bunica, foen care-l plimba pe burta mea, realizand un patinaj artistic de senzatie, atat la tehnica cat si la imprsie artistica, si incepe sa-mi spuna ca stomacul e ok, ficatul la fel, imi spune apoi sa ma intorc cu fata la ea, apoi cu spatele, deci "variatia" era in mintea ei de doctorita cu stetoscop si minijup:), ajungand si la "fasolele mele", unde la stangul imi gaseste niste nisip, probabil de la mare, din vara asta cand am fost cu nasul, nu cu ala de tren, ci cu ala mai nebunel asa de felul lui, si o mica piatra la rinchiul drept, cred ca era ponce, tot e de bine, ca o s-o iau si o sa i-o fac cadou iubitei inscriptionand pe ea numele primei iubite de la gradinita, ca a 2-a era la grupa mare:). Deci, lucrurile nu erau grave, sa necesite interventii chirurgicale, dar nici de neglijat, mi-a dat un tratament pe care incepe el, tratamentul sa ma urmeze ca un guru ce sunt pentru el, nu invers, adica sa-l urmez eu si ca si concluzie finala, pot sa zic urmatoarele: "Deh, ca nu am murit, deci blogule trebuie sa ma suporti in continuare!"
    Weekend "tucalp"!

...hai cu munca ala sclav...

       "Munca innobileaza pe om"...cam asa suna un proverb ca "prosubstantiv" nu poate fi, iar zicatoare nu mai zic, dar poate ii dau totusi acceptul pentru "scrisatoare". Mai nu stiu cum suna poverbul asta, dar in ziua de azi cam cade, dar cade bine, de la o inaltime care ii face si pe alpinisti sa le tremure gingiile, gingii care vor cadea peste serpasii care ii ajuta. Zic asta pentru ca a trecut timpul in care munca era bratara de aur, acuma e un sirag de "perle" suferinde de metal coroziv ce scorojeste sufletul omului, rezultatul si castigurile dupa munca respectiva ajungand sa erodeze fiinta umana fizic, estetic, psihic, intelectual, moral. Nu vreau acuma sa spun ca nu este frumos sa muncesti, sau ca nu sunt sumedenii de meserii ce merita incercate, practicate, dar eu ma refer la modul cum suntem rasplatiti dupa munca depusa, cat de apreciati suntem dupa ceea ce am muncit, fie de directori, sefi sau colegi de munca, cum suntem priviti dupa ce am lucrat ceva anume, fie orice, munca sa fie. Am ajuns sa fim niste sclavi intr-o era ce se vrea modernista, era unde noile tehnologii si mecanizarea ar trebui poate sa ne solicite pe noi, oamenii, mai putin, facand loc aparaturilor si robotilor dirijati tot de noi ce e drept. As vrea sa stiu totusi, dintre voi, prieteni, amici, colegi cati sunteti multumiti de plata serviciilor dumneavoastra la stat, privat, cati sunteti de bucurosi cand va vine ziua de salariu, cu cati bani mai ramaneti dupa ce va luati leafa, si cati va pierdeti ceafa dupa durerile de cap, adevarate cefalee si dureri de minte ca ati ramas cu mana goala, ca sacosa ce trebuia sa fie plina de cumparaturi nu a mai ajuns pe la supermarket, cati, cati, cati?
   Am inceput subiectul despre MUNCA si incet incet m-am transferat mai ceva ca banii de la Western Union la vesnicul subiect BANI, pentru ca nu-i asa, cele doua domenii se intercaleaza, se interfereaza, realizand de cele mai multe ori un transfer negativ, in detrimentul transferului pozitiv.
   Inchei aici subiectul care e de o sfera imensa, ramanand a mai reveni la el, cand voi avea mai multi bani sa-mi platesc curentul, care cred ca se va lua in 5...4...3...2...1_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________dead line...

...sa pasim secventional spre nemurire...

      Si daca am fi nemuritori oare cum ar fi?
  Sunt sigur ca foarte multi oameni de pe planeta asta si-au pus intrebarea asta, macar o data in viata...si fiecare isi imagineaza felurite vieti traite fara acel moment cand doamna cu coasa va veni si ne va lua ceea ce se numeste v...i...a...t...a. Multi cand se gandesc sa devina nemuritori, ( ce subiect mi-am ales si eu de duminica dimineata cand e popa in biserica :) se gandesc sa duca o viata in care sa fie de cele mai multe ori, daca nu chiar de toate datile, vesnic tanar, sa fie la o varsta in care ei sau ele se simt cei/ cele mai frumosi/ase fizic, incat zic "Pai. ce rost are sa fiu nemuritor si "putred fizic", nu?". Da, asa e, astfel dupa ce avem ca prim element al nemuririi in randul frumusetii fizice urmeaza sa ne dorim si bani multi nu, pentru ca am observat ca lumea cand isi imagineaza nemurirea, isi imagineaza ca fiecare persoana ce devine nemuritoare devine un fel de buricul pamantului, dar nu e chiar asa, pentru ca nimeni si nimic nu-ti garanteaza ca vei avea o viata fericita pana la adanci sa zicem...tinereti, nu-i asa? Deci, ar aparea multe si diverse probleme, dar lasa ca important e ca suntem tineri si odata si odata vom da si noi "lovitura" in viata asta cu mai multe vieti pisicoase sau motanesti. Dar ia ganditi-va la creierul nostru, la mintea noastra, cate ar trebui sa duca in "spinare", cate bucurii si nefericiri am avea la "mansarda", deci stresul ar fi inzecit, insutit si inmiit fata de o viata simpla de acum, pentru ca nemurirea ar face ca aceste vieti care le ducem acuma sa fie simple zic eu. Nu mai zic, legat de persoanele dragi noua, care mai devreme sau mai tarziu le-am vedea ca dau noroc sau merg la un "tenis de camp" cu doamna cu coasa, unde mereu mingea e in terenul ei, unde mereu ea castiga, dar spre bucuria noastra, a celor nemuritori, nu mai e valabil si in cazul nostru. Dar cei dragi, se duc si mari vor fi vaile noastre de lacrimi, obrajii nostri vor cunoaste multe fluvii ale plangerii, "umezeli" ce ne vor durea, pentru ca ei sau ele vor pleca in alta lumea, iar noi vom ramane aici, fara nicio persoana draga noua din momentul in care "am luat" hotararea de a deveni nemuritori, ori cine ne-a facut asa, oferindu-ne o licoare, o potiune ce ne-a transformat asa, facand din noi la momentul disparitiei celor dragi niste "vanatori" daca pot sa zic asa de persoane dragi care sa ne tina companie in tumultoasa, lunga si infinita noastra viata interminabila. Dar oare le vom spune celor din jur ca noi suntem nemuritori? Stau si recitesc si am scris si vad ca de fapt am enumerat numai chestii negative legat de nemurire, dar trebuie sa fie si chestii pozitive, sau nu exista asa ceva? Hmmm, sa fie nemurirea un calvar pe care nu ni l-am putea asuma? Sa se transforme nemurirea intr-un final intr-o dorinta arzatoare de a redeveni muritori? La chestiile pozitive va las pe voi sa le descoperiti, meditand poate dupa acet articol, care ma duce cu gandul la filmul "Interviu cu un vampir", si acuma voi, cititorii in mintea voastra poate ziceti "Oare o innebunit Adrian? Oare vrea sa devina sau este vampir? Oare vrea nemurire?:)"
   Revin la stadiul de muritor, ca pana la urma asta e viata care o am acum, buna, rea, ii multumesc lui DUMNEZEU si mamei mele ca mi-a daruit-o, si inchei dupa acest periplu prin viata vesnica, urandu-va o duminica placuta si...aveti grija ce va doriti...

...alina-a-r-e...zambet...

           Ciuc...pentru unii o bere, dar pentru mine o mai mult decat prietena cu care mereu ajung sa vorbesc chestii serioase si cu care rad mereu, deschis, fara porti incruntate ale inimii, unde sprancenele sunt mereu ca emoticoanele zambarete de la mess. Sunt multe de spus de persoana asta, draga mie, ma refer ca mereu a fost aproape de mine, mai ales in multe momente grele ale vietii mele, finalizate tot timpul cu un zambet curat si zicand "Ai bai Muj...!". Fara dar si poate vreau sa subliniez in acest articol faptul ca atata de mult pot rade cu femeia asta, n-ati vazut asa ceva, ras de zi, ras de noapte, ras de dat afara din localuri, ras de plans, ras de mine, ras de ea, ras de rasetele altora, ras de ras etc. Adevarul e ca ne integem bine la paharele de vorba la care ne vedem, si apropo azi nu e ziua ei ca s-o periez, ziua ei a fost pe un 27 cand Mujul si-a scos "nari pe flacari" sau "flacari pe nari":), deci ziua ei, in niciun caz, poate o fi noaptea ei si nu stiu eu, si de periat nici nu vreau si nici nu pot, ca ei ii place peria cu dinti de fildes sau poate periuta de dinti:), iar eu am acasa numai perie cu dinti de lapte...praf, oricum chestia e ca m-am trezit si aseara in timp ce eram treaz si azi-dimineata la fel, zambitor si cu gandul la cateva persoane cu care eu rad mult, si le-am luat pe toate, care toate? Pe persoanele dragi mie, bineinteles si le-am bagat intr-o urna ca la 6 din 49 si am extras numai o ciuca, aaa pardon numai o bila din mintea mea si aceea era "asta" cu "ai bai Muj!":) si asa am hotarat s-o trag dupa mine cu tot cu rasul ei colorat sau flegmtaic tip "mda" si s-o astern pe "riviera" blogului meu, bucurandu-ma inca o data si apreciind-o ca imi este alaturi mereu si mereu cu acelasi zambet incontestabil...cu respect pt domnisoara A.

...facebook song...

     Azi la piesa de pe blog o sa-l bag pe Daniel Buzdugan cu o parodie la Jaga Jaga - Facebook song, buna tare, asa ca pentru amatorii de senzatii tari din '64 va las azi in compania acestei piese, care poate o sa va placa, dand bis dupa bis, repeat dupa repeat pana va trece de facebook si va faceti un "face-carte", asa ca "hauditie placuta"!

...zambetul de soare..."nin-soare"...

        Dupa ploaie vine soare, sau o fi ninsoare si nu stiu eu? Hmmm, azi e sambata, e weekend, altfel sta treaba, fara munca, doar sport, mancare, odihna, si un "miez" de articol ce se vrea gustat la pranz si digerat la cina, si cu balonarea de dupa mai vorbim noi, asta in caz de nu avem balon, oricum gasim noi un zeppelin, care respectandu-se ca un dirijabil mare, va vrea sa fie dirijat de un "dirijor" mare, asa incat ilustrul Iosif Conta sa fie mandru de mine de acolo de Sus, din cer, nu din Viseul de Sus, ca parca deja imi fuge gandul...cu mocanita la...mocanita. "Acuma ce faci Lucian, bati apropo sau vrei sa ma oftici?" Aceasta nu a fost vocea blogului dupa cum v-am obisnuit ci al altei persoane dragi mie, se stie;). Cred ca de aia si sunt foarte zambitor, dar gata cu intimitatile mele, dar putem incepe cu ale voastre, nu e nicio problema, putem pune patratelul rosu sau putem pune si protejslipul, ca protejboxerii sunt la spalat, sau boxerii, cainii sunt la sfasiat prin parcuri ori alearga la pariuri, iar boxeurii sunt in ring, dar nu in filmul The Ring, cum nici protejslip nu se refera la Uslip, la sindicatul nostru, hai ca m-am ametit si eu de la ce scriu, si iar o sa-mi trebuiasca zeama de varza sa-mi revin, chestia principala ce vreau s-o subliniez azi e ca nimeni si nimic nu-mi poate strica buna dispozitie...punct. Ce nu credeti? Bineee, provocati-ma la jocul ala "Minciuna sau la neprovocare" si o sa castig sigur la Monopoly toate hotelurile voastre din garajurile mele:).
  Un weekend placfut, aaa placut;)!!!

...eu vs mine...

         Imi dau seama tot mai mult pe zi ce trece ca sunt un tip foarte pretentios, cer si astept foarte mult de la oameni, iar de cele mai multe ori ma astept ca cel de langa mine sa dea la fel de mult ca mine, poate si mai mult, mare greseala." De ce?" Pentru ca zic eu, merit si merit tare de tot, dar probabil asa spun toti. Oricum experientele avute in diverse domenii m-au facut sa fiu foarte precaut, in garda mereu, si sa vreau mult si frumos de la toti si toate. "Ce zodie esti mai? Aaa, leu, ma scuzi:)". Am avut si am o ambitie de fier, si am tras si trag tare cu dintii, cu ce o fi, numai sa fie bine, dar e si asta o munca, si ca orice munca, presupune un stres, iar cand isi face stresul loc, apar multe si pe plan psihic, dar si fizic. "Acuma de ce pomenesti de rinichi mai?" Stresul provoaca nervi, neajunsuri, saturatii de diferite lucruri si ajungem sa ne revarsam chestiile ce izvorasc din neuroni pe cine apucam, de multe ori pe cei dragi, sau pe dusmani, chestia e ca la "mansarda" se petrec multe, lucrurile negative prin care trecem prin viata ne marcheaza si incet incet ne imbatranesc pe toate directiile..."Ce e cu tine mai? De ce scrii de astea? Unde e veselia?" Pai azi nu e...chestiile tari de tot le invatam din lucrurile astea negative, din experientele dureroase, ce aduna lacrimi de sange, ce par sa nu mai treaca, ce fac ca noptile sa devina zile si unde somnul si telefonul pe silentios e cel mai bun prieten al nostru:), e cel mai bun aliat, acuma nu merge expresia "paraziteasca" "O singura viata am si pe aia n-am s-o dorm", nu, chiar deloc, fara somn eram terminati cu capul deja...De bani nu mai zic nimic, nici nu vreau sa scriu deloc pe subiectul asta anul asta, sunt destule subiecte si refulari ce le am, ce le pot implementa pe blogul meu, doar e personal, dar si public, intra cine vrea, citeste, nu  citeste, iese, nu iese, devine fan sau nu, isi pune sau nu la status adresa blogului meu, apreciez mult Andreea gestul tau, hai sa traiesti si tot asa.
    Am sa ma retrag, nu ca o hiena perversa, ci am sa ma retrag ca mine, o sa ies, o sa fac eu ceva, o sa ma duc undeva, o sa ma iau de guler, o sa ma iau de pe cuier si o sa ma scot de pe blog...poate in suturi...la poarta de fotbal sau poate in goluri si goale, cert e ca azi ies definitiv si irevocabil, eu cu mine...aloha!!!

...catrenul laudativ...

     Dupa o noua zi "minunata" after scoala, imi reintru in drepturi ca si blogarasul de serviciu, azi din nou in rol de poet, al nemuririi neamului, care neam, poate ruda, dar nu de salam, Florin, ci de Hadrian, copilul lui Costi, "Costicla", dar gata cu galagia asta in care se taie maini manelistice, sa-i dam drumul, dar nu pe scari ca e periculos si s-a putea sa cada in lift, asa ca:
     "Ma gandesc si eu "mestecand" si scriind cuvinte la dejun/
      Ca anul asta, din baiatul care am fost o sa ajung un blogaras bun/
      Nu ma laud, pentru ca si la cina mi se facu foame de buchii blogaresti/
      Asa ca, desertul va fi ceva ce tot cu Adrian, mai Lucian o sa te iscalesti!

...hai sa ne scolim de ianuarie...

    Yep, back in business...la scoala, adica la servici, pe ultima suta de metri de sfarsit de semestru si inainte de Sfantul "John"...cam ciudata reinceperea anului scolar tocmai miercurea, dar ce e normal in ziua de azi, probabil doar scolile cu nevoi speciale:), oricum chestiile sunt la fel, cu noua lege a educatiei, sau fara, tot un sistem de schizo-reforma e, dar ne vedem de treaba, scoala e scoala, copiii au venit din vacanta cu energia debordanta, poate si de la sarmalele mancate pe la vecini, ca la ei nu mai erau, si cu buzunarele pline de banii facuti cu "lopata" cu "ursul", "dornici" de a face aceeasi "performanta" ca anul trecut in scoala, adica chiulangita, certuri, batai, betii, belele, orice numai carte nu, eventual septica si un pokeras la colt, astia sunt copiii, elevii din ziua de azi, avem si noi vina noastra, parintii la fel, sistemul ii face tot mai "buni", dar asta e viitorul tarii, ca trecutul e...trecut, prezentul isi face si el rolul, dar nu stiu cat de bine, asa ca nu ne ramane decat sa ne gandim ca bine a fi, luand totul cu pasi marunti si minte cat mai lucida in luarea deciziilor, atat noi, cat si elevii nostri, caci doar viata e formata din alegeri, asa ca eu aleg acum sa ies de pe blog, ca am scris despre tot si totusi despre nimic, asa ca auf wiedersehn...ies pana nu ma evacueaza ca si pe Vadim:)

...Aho de Iasi...

     Am aterizat pe meleag modovenesc...doi zero zero unsprezece...restul e can-can, vorba nasului...

..."unu' are de toate, unu' nu mai poate"...

    Si m-am trezit cu Guess Who in minte care imi canta "Unu' are de toate, unu' nu mai poate"...da cat adevar zice baietul asta, altii zic ca asta e soarta, altii zic ca e vorba la cat de poti fi de tare, alti vorbesc de noroc si lista ar putea continua...Dar cum e cand apare prototipul ala de om care munceste de dimineata pana seara pentru a aduce o bucata de paine familiei si sotia nu-l respecta, il jigneste si il face in toate felurile, ba chiar il si inseala cu primul disponibil ca cica el nu e acasa sa-i ofere placerile carnale, alti sunt facuti sa traga toata viata pentru o femeie ce nu merita un bine nici cat negru sub unghie, altii o cauta o viata intreaga pe acea EA, altii au parte de copii care se nasc cu diverse probleme mentale sau fizice, altii sunt dati afara de la un servici bine platit si ajung peste noapte din print in cersator, altii se joaca cu bancile si ele vin sa-i taie craca para siempre omului, altii cocheteaza cu talhariile si ajung sa nu mai vada lumina zilei de afara, altii incearca un alt canal gen Etno Tv, si o dau pe etnobotanice, oricum romanul are un talent de a se baga si intra in buclucuri, dar iese el pana la urma, si spera, cu un gand bun, zambind printre dintii lipsa ca maine nu va fi o noua zi de "cacao"...
   Dar sunt si aia din categoria "Noroc", adevarul e ca sunt foarte putini peste care sa dea bogatia peste noapte, gen "numai 6 sunt norocoase", 6 din 49, si innebunesc de atata ban ce nu l-au avut niciodata, dar cei mai "simpatici" la modul nasol sunt parvenitii, astia chiar ca afara cu ei din tara, acea mica "burghezie de duzina" daca o pot intitula asa, hmmm ce scarba, care au uitat de unde au plecat si cum ii cheama, de politicieni nu mai zic nimic si lista de exemple de ce are si nu are unul mai mult sau mai putin ar putea continua, cu pile, fara pile, pupincurist sau nu, sarac sau bogat, frumos sau urat viata merge inainte, timpul e ireversibil, se scurge implacabil, destinul isi vede de treaba lui si omul se naste, traieste si moare, batranetea e cea care nu poate fi vanduta altuia si sa cumparam o tinerete vesnica, asa ca, cu fantana sau nu a tineretii, cu apa bauta sau nu din ea, life goes on...asa ca life is short, make it count...God bless you!

...cu pacatul spovedit in gand...

       Remarcasem un lucru ciudat pe calendarul crestin ortodox, s-anume ca de anul asta saptamanile incep de duminica si se sfarsesc sambata....hmmm, astfel incat dupa fiecare zi de sambata fiind trasa o linie orizontala...oare de ce? Tre sa-l intreb pe parintele Jiorj, care isi petrece vacanta in Italia de bine ce i-a mers anul asta si nu cred ca are timp acuma sa-mi raspunda, dar am sa-i las un offline pe i-pad-ul lui de mess in speranta ca imi va raspunde la intrebare pe telefonul de la posta tip telegrama.
      Bun, toate bune pana acuma, as putea cauta pe net ca sa aflu singur, dar daca am preot de ce sa nu-l intreb, vorba aia "Cine nu are preot, sa-si construiasca unul":), dar o sa ma intrebati de ce m-am trezit cu cele bisericesti in cap, pai daca nu in cap, atunci unde? Va ganditi ca poate e duminica si e popa in biserica, de aia oare? Sau ca trebuie sa ma duc sa ma spovedesc, ca nu am fost de tare mult timp si pacatele vor sa iasa din casa sufletului meu, vor sa sparga usa, sa dea pe dinafara ca un platoas plin cu de ale gurii, dar daca stau bine si ma gandesc, de la ultima spovedanie au fost mai multe fapte bune decat pacate:)"Ei da, ce gura laudativa ai mai Mujule, unde lucrezi? In schimbul 2 cu Sfantul Petru? II fi ceva pui de inger si nu stiu eu?" Asta e blogul care vorbeste asa, el e ingerasul si dracusorul meu de pe umeri, ma iubeste si ma uraste in acelasi timp, mai ales cand il "hranesc" cu asemenea articole de 2 lei, aaa pardon de 10 ron si un purcel cu soric pe post de pusculita, dar sa revenim si sa incheiem acest articol spunand un Tatal Nostru si ia la mancare cu mine, ca anul asta vom fi mai cuminciori si mai buni, nu mai blogule? "Da da, de unde atata cumintenie, dar mai stii, poate sfintenie intai cu aghiazma si apoi poate, poate si iar poate cumintenie." Acuma depinde ce intelegeti voi prin cumintenie, dar asta in alt episod din Star Treku-ul de pe blogul meu! Servus!

...catrenelu' patinat pe de debut de zero unsprezece...

     Cu pasi marunti, maruntei si lei grei incep anul pe patinele blogului, ca sania e la Sf.Vasile, si el a imprumutat-o de la Mos Craciun, nu de altceva, dar era prea turmentat de azi-noapte la dubla sarbatorire, si trecerea anului si ziua de sfant, asa ca patinand prin prima zi a anului si facand un triplu Axel mai ales pentru cineva anume care ii place patinajul artistic ca patinajul tip serial tip Dallas nu mai e de mult, finisez acest prim articol cu un catren de doi zero zero unsprezece, care suna cam asa, ca de vazut il veti vedea acum:
    M-am trezit jongland cu zambete barsucesti lasandu-i pe altii sa doarma/
    Pentru ca oricum visele sunt la noi fie primavara, vara, iarna sau toamna/
    Si tragand o gura de aer in piept jubiland suprematia spre perfectiune/
    Patinez spre un nou an cu stil elegant, sentiment dulce si pura ratiune.