marți, 29 octombrie 2013

...teriiibil elev...

- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare Raducu?
- Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac Radu Banciu si sa apar la televizor, sa am libertate, sa zic ce vreau eu, cum vreau eu si despre ce si cine vreau eu...iar invatatoarele care imi zic Raducu sa fie primele invitate in emisiunea mea pentru a le "cinsti" cum se cuvine si a le multumi in demersul care mi l-au dat pentru a alege cariera asta numita "libertate"!
- Frumos raspuns...pe alocuri!
- Frumos, domnisoara invatatoare, doar nu urat, doar raspunsul meu nu e un tablou de van Gogh sau vreun bishnitzar din Drumul Taberei!
- Nu e nevoie sa fi rautacios Raducu...aaa si sa inteleg ca esti si rasist?
- Ca doar nu oi fi basist si iar Raducu Raducu...as arunca dupa tine cu papucu', dar imi face tata acasa seppuku ca am vorbit urat la scoala...si da, sunt rasist inca inainte de a ma naste si a-i face mamei hara-kiri acel macular numit in zilele noastre doctor Ginerica Olog, teribiiila nashtere!
- Vad ca ai fost un copil precoce!
- Ce ati spus donsoara invatatoare? Ca nu ma "coace" mintea? Ia veniti mai incoace si bateti in capul meu cu pumnul sa vedeti cum suna a muzica de Nae Zamfir pe versuri de Grigore Lese!
- Sa revenim la meseria pe care vrei s-o imbratisezi....
- Nu revenim deloc, ca doar nu am plecat si de imbratisat vreau s-o imbratisez doar pe Sofia Vicoveanca...hmmm...cand canta versuri din Parazitii pe fundal de muzica clasica!
- Offf!
- Da doamna, vreau la tv, prezentator, o emisiune, o masa, un "leptoc", o camera video cu bucatarie incorporata si o tara intreaga de dobitoci care sa ma urmareasca..hihi!
- Sa inteleg ca vrei sa traiesti in alta tara...mai putin evoluata ca a noastra de le spui dobitoci?
- Nuuu donsoara, e de ajuns aici la noi, ai multe specimene de luat la rost si pus la capitolul "Prost"!
Suna clopotzelul!
- Sunteti salvata donsoara invatatoare de clopotzel ca altfel va mai "minunam" nitzel...ca doar de mic sunt purcel!
- Vom continua maine aceasta discutie Raducule, in special cu tine!
- Desiguuuur donsoara in special cu mine, ca virgula colegii mei o sa ma priveasca la tv...hahaha!
- Hai o zi buna va doresc dragi elevi!
- Buna pe dracu...ca pe ingeri nu are cum pentru ca le-am dat concediu!

2 comentarii:

  1. Un anonim celebru25 februarie 2014, 20:31

    Ai tai, in blocul unde locuiesc si acum. Tu cu a ta femeie, a trebuit sa mergeti in alta tara ca sa puteti trai mai decent. Nu extraordinar dar putin mai bine decat in Romania.
    V-ati stabilit. Aveti lucru amandoi. Duceti o viata decenta. La un moment dat apare si un copil, poate doi. Voi la munca, ei la scoala. Sunteti o familie intr-o tara adoptiva. Vorbiti odata, maximum de doua ori pe saptamana cu ai tai parinti din Viseu. Iti spun ca le e dor de tine, ca ce sa va trimita! Le spui ca n-ai nevoie de nimic si le multumesti pentru grija care ti-o poarta chiar si acum cand esti familist la casa ta.
    Le zici ca daca totul merge normal, prin vara in concediu vi acasa la ei, si stai o luna cu tot familionul. Vine vara, nu poti sa mergi acasa, n-ai liber de la munca. Ii suni si le spui asta. Ei te inteleg dar fara sa se poata abtine, plang. Nu-i poti auzi. Le zici sa nu mai planga pentru ca la anu' chiar vi. Le promiti asta. Trec luniile. Mai vorbesti intre timp cu ei la telefon. Trece anu', vine vara. De data asta mergeti cu totii in Viseu. Traiesti cel mai frumos concediu din viata ta, alaturi de parintii tai, de nevasta ta si de copilul tau. Trebuie sa pleci. Nu vrei dar n-ai ce face. Ai tai te implora ca daca nu mai puteti sa ramaneti, macar sa-ti lasi fiul sa mai ramana cu ei. Zici ca nu poti. Trebuie sa inceapa si el scoala in strainatate. Dar vei face tot posibilul sa il trimiti la ei in vacanta de Craciun. Ei sunt bucurosi ca macar au aceasta speranta. Plecati, iar ei raman. Iti continui alaturi de fiul tau si nevasta ta viata in occident. Ai tai cu speranta ca odata si odata tot veti fi iar toti impreuna. Macar pentru o perioada mai lunga. Mai vorbesti cu ei la telefon. Vine iarna. Ai tai te suna. Le zici sa inchida ca ii suni tu inapoi. Ei insista, spun ca au ceva oferta. Accepti. Intreaba de cel mic. Cand il trimiti, ca asa va fost intelegerea. Nu puteti voi merge iarna asta dar il trimiteti pe cel mic. Le spui ca-ti pare rau, dar cel mic e deja inscris acolo la nu stiu ce excursie pe doua saptamani. E platita deja, pentru ca tare si-a dorit-o. Ai tai accepta ideea printre sughituri si lacrimi. Trece timpul, trec anii. Ei imbatranesc, tu cu ai tai acumulati experienta. Vorbesti cu ai tai, o data de doua ori pe saptamana. Chiar de cateva ori va mai vedeti, mergeti in tara. O data au fost si ei la voi. N-au vrut sa steie mult. Au plecat mai repede de cat era programata sederea. N-au vrut sa deranjeze. Sa stea pe capul vostru. Erau niste batranei timizi precum doi copii. Anii au tot trecut. Lucruriile s-au mai repetat, sau nu. Intr-o zi primesti vestea. Mama ta a murit...........................................
    Ii faci oferta tatalui tau sa locuiasca cu voi. Nu accepta. Nu poate. Nu vrea. Nu a fost el niciodata cu schimbariile. D-apoi acum la batranete. Mai trec cativa anisori. Nu multi. Moare si el. Te gandesti, unde ai gresit? A fost normal sa se intample asa? Oare cat a influentat, cat s-ar fi schimbat lucruriile daca tu locuiai cu ei? Sau macar aproape de ei la batranetiile lor? Cine a avut mai mare nevoie de cine? Te gandesti... Te gandesti ... Te gandesti ...
    Pana sa te dezmeticesti din atata gandit, remarci ca tu ai ajuns acum cum erau ei. Acum deja ai la randul tau copii care acum isi i-au si ei zborul...

    RăspundețiȘtergere