duminică, 6 martie 2011

...victorie lacrimogena, calificare pierduta, dar o prietenie vesnic castigata...

         Vreau sa dedic articolul de azi elevelor de la Grupul Scolar "Petre P. Carp" Tibanesti, ma refer aici la fetele care au fost si sunt componente ale echipei reprezentative de handbal - gimnaziu, care au participat la campionatul judetean de handbal, mediul rural, desfasurat la sala Liceului cu Program Sportiv din Iasi, unde au reusit performanta de a ocupa locul 4 din 9 echipe participante, fiind la numai 3 goluri distanta de a intra in primele 3 echipe ale judetului, diferenta facandu-se la golaveraj. Fetele noastre au inceput ziua cu primul meci disputat la ora 8:45 dimineata in compania celor de la Lunca Cetatuii, unde dupa o sumedenie de faze si schimbari de situatii scorul s-a incheiat indecis, 5 - 5, egalitatea pe tabela de marcaj aducand-o interul drept si capitanul echipei, Guzga Andrada printr-o lovitura de la 7 m, noi ratand victoria pe final unde interul stang al formatiei noastre, Luca Madalina a lovit mingea in bara. Dupa primul meci si un periplu prin oras luand masa la restaurantul Panoramic din cadrul hotelului Unirea, de la etajul 13 unde panorama e sublima, ne-am intors la sala pentru a ne urmari adversarii si a incheia meciurile din grupa impotriva celor de la Deleni, dar inaintea noastra s-a jucat meciul Lunca Cetatuii - Deleni, incheiat cu scorul de 7 - 0, noi avand asadar nevoie de o victorie contra celor de la Deleni la o diferenta de 8 goluri, dar spre nefericirea tuturor dupa o prima repriza mai putin buna, unde nu prea aveam nevoie sa primim prea multe goluri, aceasta s-a incheiat cu 5 - 4 pentru noi, fapt care le-a cam demoralizat pe fete, desi ele, totusi facand o a doua repriza foarte buna, dar nu suficient pentru a ne califica mai departe, scorul final incheiendu-se 10 - 6 pentru noi, pierzand implicit la o distanta de 3 goluri calificarea in primele 3 echipe ale judetului, mediul rural, calificare pierduta in hohote de plans, dar asta e sportul, asta e viata, un "campionat de cursa lunga sau scurta"...
   In final au castigat campioanele de anul trecut, Dumbravita trecand in "finala" de 3 de Dancu cu 8 - 6 si de cele de la Lunca "fara numar":), dar ca si concluzie finala vreau sa le FELICIT pe fete, sunt mandu de voi si de realizarile voastre, de munca care ati depus-o la antrenamente si scoala, asa ca nu imi ramane decat sa va urez BAFTA in continuare in tot ceea ce faceti, sa auzim numai de bine despre voi, fie pe planul sportiv, cat si celelalte si nu uitati ca pentru mine sunteti CAMPIOANE!!!
    PS: Vreau sa multumesc pe aceasta cale si colegilor mei de breasla, domnul presedinte de asociatie sportiva, Molnar Ioan care a filmat si fotografiat evolutiile fetelor, colegei de limba franceza, Volosin Mariana, colegei de limba engleza, Mihailescu Luminita, colegului de religie, George Cazacu si sotiei sale care de asemenea au tinut sa pozeze fetele noastre frumoase, domnului Ciprian, soferul nostru de la scoala si nu in ultimul rand lui Marian Glumetzu', multam frate:), oameni care au tinut sa fie alaturi de fete printr-un mod sau altul.
   O duminica placuta!
  

2 comentarii:

  1. Stimati elevi si eleve de la Tibanesti si nu numai vreau sa va multumesc tuturor pentru comment-uri, dar adevarul e ca nu as vrea ca acest blog sa se transforme intr-un camp de batalie, vreau aprecieri si critici constructive atat pentru persoana mea cat si mai ales a elevilor implicati de mine in activitatile sportive pe care le initiez si conduc la Tibanesti de aproape 3 ani.
    Handbalul e un sport greu, un sport de echipa si toti, inclusiv eu imi doresc ca fetele de la echipa sa invete, consolideze si perfectioneze procedeele tehnice si evolutiile tactice cat mai bine, iar daca fete precum Andrada si Madalina au fost acolo, la turnee la Iasi inseamna ca au meritat, asa ca nu-mi ramane decat sa ne bucuram ca avem echipe atat la handbal, fotbal sau atletism care participa an de an si zic eu cat de cat cu rezultate meritorii pentru scoala noastra.
    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-e dor de vremurile alea.. Cand plangeam pur si simplu, cand aveam atata dorinta si determinare, cand totul mi se parea asa usor... Au fost momente frumoase si prietenii sincere.. Pacat ca, odata cu timpul, si acestea au disparut... O sa imi fie vesnic dor de tot ce am trait atunci, de ora de sport si, bineinteles, de dumneavoastra!! Va doresc tot binele din lume, va stimez si va respect!

    RăspundețiȘtergere