...e Romania...tragicomedia...

       Si iata-ma scriind si de la Iasi, unde azi ca subiect, ca relatare, vreau sa va povestesc drumul meu de la Maramu' la Iasi...Luni la ora 12 eram in statie asteptand sa vina microbuzul sa ma "parasuteze" la Iasi, ca deh mi-a fost de ajuns concediul si omul mai trebuie sa si munceasca. Si pe langa faptul ca am asteptat 40 de minute sa vina "microbu'", ca la noi in Romania stiti ca punctualitatea lasa de dorit, mai ceva cum lasa inconstientii femei insarcinate, ma urc in el cu bagaje cu tot si constat ca mare "placere" faptul ca rezervarea care o facusem nu a fost bagata in seama de soferii nostri, cu toate ca eu dadusem 4 telefoane pentru a confirma si reconfirma prezenta mea pe data de 30 august in aceasta "trasura" antica, veche si de demult, care rula ca un bolid rustic numita cica microbuz..."Pai au mai facut 2 persoane  rezervare si nu au venit asa ca nu puteam sa mergem cu masina goala" a fost una din explicatiile vezi Doamne foarte "juste" la intrebarile mele ce sareau ca gloantele din pistol si la nervii imprumutati de la "nervurile" unui prezervativ."Dar lasa ca veti sta in picioare pana la Borsa, ca doar sunteti tanar si apoi va veni un nou microbuz si va veti urca in ala" era a 2 clarificare si oarecum "linistire" ca joggingul meu stationar dura doar 30 de minute. Ajunsi la Borsa facem asa-zisa transbordare, eram mutati in celalalt "lagar de concentrare", alt "prototip" de microbuz. Bun, am zis ca totusi am rezolvat oarecum problema. Asa mi-am zis atunci, pana doar dupa o jumatate de ora de mers cu noul microbuz si cu celalalt in spatele nostru, la un moment dat se vedea un fum prin parbrizul soferului, de ziceai ca soferul nostru si-a aprins o mahoarca de aia specifica a muncitorilor din Maitreiy sau ca un calator parca invoca ceva spirit shaman. Soferul opreste si ca un mester romanas veritabil ia o sticla de 2 l de apa si merge si calmeaza motorul, potolindu-i "setea" sau fierbinteala ce il luase cand probabil, el, motorul vazu o capota deschisa cu o "colega motor buna rau" dupa care se "aprinsese". Ne reluam drumul si peste 5 minute iar acelasi fumul ca deja soferul imi facea pofta atat mie de un joint, dar mai ales lui Bob Marley care se pregatea sa se reincarneze in "carne vie" maramuseneasca sa vina si el la o "reuniune" de genul asta, dar nu era fumul de tigare care l-am mai pomeni, ci din nou motorul care dupa un fum prelung "ejaculase" si sari in aer...ce ti-e si cu motoarele astea...Masina mai varza decat varza, noi prinsi in drum, nici Iasi, nici Satu Mare, doar cu un microbuz si persoane cat pentru 2 microbuze. Incep telefoanele, ba soferii, ba calatorii, eu stand intr-un colt mai retras si "admirand" spectacolul din fata mea, cum se incercau solutii atat de la sofer, dar si de la asa-zisii "soferii" din microbuz. Pana la urma era greu ca un nou microbuz sa vina dupa noi ori de la Satu Mare, ori de la Iasi, asa ca s-a apelat la solutia de criza intr-o perioada in care cuvantul "criza" face ocolul Pamantului in 2 zile si ne-am urcat toti in acelasi microbuz facand din noi un material numai bun de a fi dus la piata, de zici ca jucam in filmul "Sardelele umane" sau" Un sac de carofi vechi si noi". Si ca cireasa de pe tort, logic ca am stat in picioare, in ale mele nu, ca nu mi le mai simteam , poate in ale altuia, pentru ca pana la Falticeni am savurat timp de 4 ore statul degeaba cu bilet platit si cu rezervare. Abia de la Falticeni pana la Iasi am avut si eu sa zic asa" placerea infima" de a sta jos pe un scaun, placere care m-a facut atunci sa simt acel scaun un scaun regal, mai imi trebia mitra si zici ca eram pe tronul Marii Britanii. Multi veti zice poate ca vai ce sportiv esti de nu rezisti in picioare atatea ore sau ca altii au stat si mai mult, sau ca altii cum au trecut granita fraudulos stand prin cine stie ce coclauri, dar nu e vorba de asta ci de un alt episod despre cum merg lucrurile la noi in Romanica. Astept comentariile voastre, si poate si diferite patanii si de ale voastre de acest gen.
Citatul zilei: Este mai bine sa-ti tii gura inchisa si sa dai impresia ca esti prost decat sa o deschizi si sa indepartezi orice indoiala. ( Mark Twain )

...in noaptea de dinaintea plecarii...

      Multi poate veti citi articolul asta cand eu voi fi pe drum spre Iasi...Nu as avea prea multe de spus poate in noaptea asta, in momentele astea, dar stiu ca omenirea, omenirea "mea" mai are o speranta in oamenii mei dragi, nu vreau sa dau niciun nume, se stiu ei, oamenii mei imi insenineaza ziua fie ca sunt aproape de mine fizic sau psihic, oamenii mei, dragii de ei, scumpii de ei, oameni care mie mi-au schimbat cursul vietii, curs care mi-l fac in continuare sa semene cu un curs de apa lina, ce imi cara sentimentele ce le port  lor spre un alt taram, feeric, magic, unde nu am de exemplu problema banilor, unde soarele nu rasare doar daca il platesc, unde cainii umbla si cu covrigi in coada, unde iubirea e in floare, si nu orice floare, ci cea mai frumoasa floare ce nu are nume in lumea mea, e floarea florilor, are un miros nemaintalnit, nu e ca un parfum de femeie, e mai degraba un iz ca in filmul Parfumul: Povestea unei crime, foarte bun filmul apropo, un iz incognoscibil ce ma duce in plimbare spre alte galaxii, universuri, creind de fapt acolo, undeva departe Universul meu, pe care eu mi-l faruiesc si il tin ferecat cu o cheie ce nu are duplicat in lumea asta, si ce nu poate fi deschisa decat de acei oameni pe care i-am numit dragii mei, oameni ce stiu cu adevarat sa-mi deschida sufletul, inima pentru o "autopsie" frumoasa a ceea ce inseamna Lucian in realitate pentru ei/ele....
     Castigatoarea concursului si de fapt unica care a postat un comment cu cea mai cea vara este Panalina, caatigatoare si a editiei trecute, dar poate ceilalti cititori ai mei nu au vrut, nu au avut timp sa scrie, sau poate nu au avut o vara interesanta, ori varianta cea mai "terorista" e ca, s-anume Alina mi-a "sabotat" blogul si a sters celelalte comment-uri ca sa castige sadic acest al 2-lea concurs de pe blogul meu, de aia pana la elucidarea cazului, judecatorul, adica je, moi se retrage sa verifice probele, iar pana juriul, adica tot io va delibera, raspunsurile la intrebarile tale, draga Alina nu vor fi postate pe blog in articolul de azi, ci intr-o zi cu soare:)
     O saptamana traita la cotele pe care vi le doriti va doresc si eu....si nu uitati, unde dragoste nu e, creati-o, desenati-o, colorati-o la mare arta....Termin iar cu un citat din Ionut Caragea, un citat foarte bun...
Citatul zilei: Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge. ( Ionut Caragea )

...o noua duminica...acelasi prieten...jurnal de Viseu, cu liant spre Iasi...

       O noua duminica, ultima din august 2010, o zi care va trece si ea ca celelalte, pentru mine e un prilej minunat pentru ca weekend-ul asta tocmai am facut o saptamana de cand i-am dat drumul oficial la blog, a fost o saptamana foarte buna pentru blogul meu, blogul fiind foarte vizualizat, iar multi dintre voi ati lasat chiar si comment-uri, apreciez mult, iar duminica trecuta a fost ziua cu record de audienta pe blogul meu dintre toate zilele de cand am blog, ceea ce imi ofera inca o data ocazia de a va multumi pentru tot...
       Eu maine plec din Maramu' si ma indrept spre Iasi, spre un nou "sezon" ca sa zic asa, nu vreau sa vorbesc prea multe despre modjo-ul meu, cunoscatorii stiu ce inseamna, adica despre starea mea mentala ce se naste in mine odata cu plecarea spre Iasi si la ce las eu in urma, se stieeeeeeeee...asa ca nu va retin mult azi fiind si duminica si vreau sa lansez si azi cum am facut-o si duminica trecuta si cum mi-ar place probabil s-o fac in fiecare duminica (cam multi de "s" in fraza:) o intrebare la care voi, cititorii mei dragi sa-mi raspundeti, sa-mi impartasiti din experientele voastre, iar intrebarea mea pentru azi e "Cum a fost vara 2010 pentru voi?"...Cum v-ati petrecut-o? Alaturi de cine, unde etc...Cel sau cea care va detalia cea mai cea vara va castiga sticla ce trebuia sa i-o dau Alinei duminica trecuta:) pentru ca ea a refuzat-o....nu, glumesc, sticla va fi inmanata cat de repede ma voi intalni cu ea in Iasi, deci Alina fii fara grija. Oricum, castigatorul sau castigatoarea va castiga ca premiu dreptul sa-mi puna o intrebare decenta, indecenta sau de care vrea el/ea, iar eu ii voi raspunde pe blog, in mod public la ea...
     In speranta ca v-am captat atentia, si v-am provocat oarecum frumos eu va las in compania unei minunate piese de Budha Bar si va doresc sa aveti o duminica frumoasa in continuare, alaturi de cei dragi, astea fiind zise nu-mi ramane decat sa va salut si....Iasule, Iasule mandra cetate pazea ca vin...
Citate celebre: Obisnuit sa-mi strang durerea in palme, imi curge esenta durerilor calme. ( Ionut Caragea )

haideti la o miscare!

       Fiind profesor de educatie fizica, probabil va asteptati sa scriu si ceva de sport, asa ca o etapa de sambata din liga lui Mitica, dar nu vreau sa intru foarte adanc intr-un sport anume, desi as avea multe de spus, dar las mass-media de specialitate sa-si faca treaba in care este angrenata, desi nu multe sunt reportajele sau articolele in care cica la stirile din sport auzi ce sosete si-a mai cumparat Mutu, sau cum i-a dus "Cersetorul" Cristea, aaa pardon "Printul" Cristea cainele Biancai Dragusan la veterinar, care de altfel mi-a fost in primul an coleg de facultate, dar chiar nu ma laud cu asta, ci ziceam doar asa ca poate o sa apar si eu intr-o stire "sportiva" la tv:), ce mai, intr-adevar avem parte la noi in tara de niste stiri sportive de "senzatie" fara dar si poate daca imi intelegeti ironia. Mda, revenind la sport, se stie ca noile "sporturi" nationale eclipseaza mai ceva ca soacra lui Al Bundy lumina din casa, adevaratele sporturi. Ma refer aici la "sticlism", "coniac-canoe", "halbere", "sporturi" la care romanul e campion inainte de a se fi nascut, aceste "pasiuni" lasand adevaratele sporturi acasa si luandu-le locul la Olimpiada de vara a sugihtului metilic, sau Campionatele Mondiale de baut ceaiuri bahice, sau Campionatele Europene de tras la masea. Totusi ca sa nu deviez de la subiect ca sa ziceti ca poate am consumat si eu ceva si sa-l trimiteti pe renumitul Virgil Vochina de la circulatie pe la mine cu fiola, mai bine iau eu o fiola de distonocalm si imi revin la ce voiam sa spun de fapt.
     Sportul, educatia fizica, miscarea...suna frumos pentru unuii/ele...de cand suntem in burta mamei noi facem un oarecare "sport", dar eu vreau sa subliniez dorinta tot mai mica a copiilor de a face miscare in primul rand, daramite un sport, copiii din ziua de azi fac judo cu tastatura calculatoarelor, se iau la "tranta" cu ea in detrimentul unui jogging fie el si de 5 minute, tineretul din ziua de azi face ca grasimea sa fie un material mai bun de film ca flubber-ul lui Robin Wiliams, fara a ma lega aici de cei care au probleme medicale, dar de ce sa ne mai ascundem atata, avem o multime de obezi la noi in tara si in lume si datorita lipsei de miscare, sedentarismul asta creste la cote alarmante si trebuie sa facem ceva, sa atragem oamenii, copiii, prin diverse metode inclusiv mijloace mass-media, atat parintii cat si noi ca profesori si antrenori de specialitate trebuie sa facem ceva pentru a stopa ce se intampla acum si sa revitalizam sportul pentru toti, de masa, nu mai zic despre cel de performanta si inalta performanta, asa ca fac un apel la toti cunoscutii si toata lumea sa incerce sa mediteze fie macar pentru 5 minute dupa citirea acestui articol la m-i-s.c-a-r-e...
     Va multumesc pentru timpul acordat si azi, timp care poate vi l-am rapit putin, mai ceva ca in rapirea din Serai,dar promit ca vi-l aduc inapoi, timpul, si nu o sa cer nicio rascumparare, asa ca ma retrag si eu ca vad ca jogging-ul mi l-am facut azi pe tastatura, alergand dupa cuvinte sau ele dupa mine, sper ca "febra musculara" ce se va instala la pernitele degetelor sa treaca cu 2 aspirine, nu a saracului ci a farmacistului si sa pot sa ies sa imi fac miscarea propriu-zisa...in aer liber...curat...natura imprejur...hmmmmm ce frumos...ce faci Lucian? Deja nu ai plecat? Aaa , pardon ma scuzati..era Miscarea, cea care ma"certa" ca de ce nu am plceat inca spre ea...mai voiam sa-mi iau doar calimara cu idei ca nu cumva sa mi le furati:)...gataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa....weekend placut...v-am pupat!!!
Citatul zilei: "Intotdeauna citesc intai pagina sportiva. Pagina sportiva arata realizarile oamenilor, in schimb prima pagina nu arata decat esecurile oamenilor ." ( Earl Warren )

...concediul unui drag cu drag pentru dragi...

      Ma pregatesc sa imi petrec ultimul weekend din vara asta, la Maramures pentru ca de luni o "decolez" cu "parapanta" de vehicul rustic numit microbuz din sanul familei, spre sanul Moldovei, al carei san poate e mai "apetisant", pentru ca Moldova e de gen feminin, spre deosebire de familie, care desi e de acelasi gen mai are si membri de gen masculin...A fost fara dar si poate un binemeritat concediu, in care mi-am incarcat bateriile, avand o energie buna, incat iepurasul din reclama cu Duracell isi da palme cu urechile cand ma vede, baterii care le-am incarcat cu voie buna, companie selecta in persoana familiei,mama, tata, Gabi, a lui Dorin si Anei, dar si a Alinei, Andreei, Martin, Luminitei, Johnny si pe ultima suta de metri a voastra, a cititorilor mei, care mi-ati vizualizat si comentat blogul, lucru care sper sa-l faceti si in continuare. Fara a dori sa par oarecum melancolic la ora asta, a fost un timp special, pe care poate fiecare dintre voi si-l acorda in concediu, sau diverse vacante alaturi de cei dragi, unde zambetele le-am cules de la toti cei dragi ai mei, fie ca au fost zambete reale sau virtuale, eu le-am cules si le-am strans intr-un buchet pe care l-am pus intr-o vaza speciala, vaza numita inima mea. Stim ca toate trec, dar amintirile vor dainui peste ani, in speranta ca cerebelu' va mai procesa mai ceva ca cerebelu' lui C.R.B.L si toate acestea momente vor fi niste nestemate temporale de o gigantica valoare, niste perle rare, unice, ce se gasesc in insula noastra de corali, acel atol ce-l numim viata, care ne poarta mereu cu ale sale unde spre diverse alegeri, pentru ca viata noastra e plina de alegeri, totul e alegere...Dar revenind la concediul meu, cam lung de altfel, asta e chestia frumoasa cand esti profesor, cam tot mai putine chestii frumoase in a fi profesor in ultima vreme, pot sa spun mai simt implinit, si oarecum chiar daca nu am o stare de sprit prea grozava in a merge la Iasi, am sa-mi intru in sistem, pentru ca sunt obisnuit deja, desi mereu ma simt ca parca am o viata dubla, altfel sunt la Iasi, altfel sunt acasa, sunt 2 universuri diferite, ce se unesc sub bagheta mintii mele, alternandu-le ani la randul. Nu stiu care e locul meu definitiv, ca o fi aici la Maramures, ca o fi la Iasi, sau poate in Triunghiul Bermudelor, unde sa fac sa-mi dispara bermudele mele cu desene in forma de triunghi, dar cert este ca vreau sa profit de fiecare clipa cu cei dragi sufletelului meu, sa-i vad ca se bucura de prezenta mea si de ghidusiile mele de "bufon", sa-i vad cum cresc, cum se maturizeaza sau imbatranesc, sa facem din socializarea asta prieteneasca un lucru demn de ceea ce suntem si de ce am ajuns sa reprezentam unii pentru altii, sa-i vad ca se iubesc, sa-i vad ca primesc iubire, sa-i vad iubiti de iubirea cu care iubesc...
Cu mult drag, pentru cei dragi mie, un sincer va multumesc ca sunteti in viata mea si VA IUBESCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCC...
Citate celebre: "Viata este lucrul cel mai bun din cate s-au inventat vreodata. Viata nu este ce ai trait,  ci ce iti amintesti ca ai trait, si cum ti-o amintesti pentru a o povesti." ( Gabriel Garcia Marquez )

...ratacind cu Noaptea in noapte...

         Eu si muza mea....care la ora asta e o musca ce nu are somn ca mine, si ce isi face jocul pe monitorul meu cu ecran "platfus", noi 2 si cineva acolo departe ce mereu in inima mea e aproape,  pe post de maestru de ceremonii, un adevarat MC al blogului meu...Daaa, noaptea cu nalucirile ei mi-a dat tarcoale, acuma ce era sa fac, am chemat-o la mine inauntru, in casa, in apartament, in camera mea si ne-am "pus" la povesti...Luna era si ea pe "felie", repede si ea ca o tata de aia ce vrea sa auda stirile la Radio Sant si sa le transmita spre dimineata mai departe majestatii sale, Soarele care rasare sa preia stafeta zilei. Si eu in pat, iar noaptea pe celalalt pat incepeam sa ne zicem una-alta, eu o laudam ca ea este un sfetnic bun mintii mele, ea nu avea chef si imi raspundea "bla-bla", ca cica oamenii nu o mai "apreciaza" la adevarata ei valoare, iar eu o contrazicem si ii spuneam ca sunt fanul ei in continuare, cel putin pana incep serviciul, pe 1 septembrie, pentru ca eu tot timpul i-am fost alaturi, si tot cu ea, cu noaptea planuiam sa castig reduta problemelor ce se iveau in ceea ce se numeste viata, si tot cu ea petreceam alaturi de cei dragi clipe de neuitat, asa ca ii spuneam ei sa nu mi se "ridice" sa-mi spuna ca nu se mai simte iubita si apreciata si ca Ziua, i-a luat oarecum fata, pentru ca ea, Noaptea va ramane mereu ceva special, mereu intr-un spatiu magnific universal, ea mereu va veni indiferent de circumstante, indiferent daca vecinu' isi va aprinde lumina in casa, facand ca misterul ei darknescian sa fie invaluit de lumina, sau daca temperatura de afara o va face mai mult sau mai putin placuta, Noaptea va ramane aceeasi stare de sprit pentru mine, voi gusta din ea si o voi trai de fiecare data cand voi avea ocazia iar Ziua sa nu fie ca o transfuzie de sange mult peste masura indicata si sa ma faca sa inchid "garajul"de creier si sa trag"obloanele" de ochi incat sa nu o mai intampin pe ea, la modul cum trebuie sa fie primita o asemenea "personalitate" intitulata simplu Noapte...
Si dupa ce i-am spus astea, parca i-a mai revenit "zambetul" si era tot mai "neagra" de "bucurie" , dar totusi nu se "arata"cum ar trebui, tinea in ea bucuria, pesemne o pastra sa o "arate" Zilei cand se vedeau la "pragul" predarii stafetei ca vezi Doamne s-o "oftice"...uofff, cat "razboi" si intre ele, DUMNEZEU le zambeste de sus amandorura...
    Da, eu o intreb totusi daca nu are somn,  ca i se apropie ora de "culcare" iar ea imi zice "Dar ce crezi, ca am venit la tine ca sa dorm? Am venit la tine ca imi esti drag si ca am vazut ca ma "apreciezi" mai mult vacanta asta fata de celelalte"...i-auzi, zic eu...asa e...dar  stii ceva acuma chiar ma "invita" somnul la un pahar de poveste, asa ca nu stiu cum sa-ti zic, dar I poop you din mers si in plus d-na Ziua iti cam face cu ochiul asa ca hai ia si bancul cu albine cu tine si fa cumva sa ne fie dor de tine pana ce pleaca Ziua la culcare...si nu fi nervoasa si sa-mi lasi vreun pui de intuneric prin casa ca ma supar pe tine si peste cateva ore tot la mine te intorci, si cine te mai abureste frumos apoi...eiiii...hai fi buna si spune-mi Noapte buna...te-am pupat si pe tine si pe Luna....serios, nu e o gluma....
Citatul zilei: Persecutia este prima lege in societate, pentru ca este intotdeauna mai usor de a suprima criticile, decat sa le infunti. (Howard Mumford Jones)

...clubul bucuriilor copilaresti...

       Dupa un bis de noapte ca precedenta, cu ochii bulbucati ca la un print transformat in broscoi sau un broscoi transformat in print:) ma postez in scaunul directorial sa mai postez ce trebuie postat, ca daca nu mai postez o sa ma aflu intr-o postura "posturala" deloc placuta, nici chiar de impostor, dar cu un picior dat in posterior de catre cineva anume...am inteles tot ce am zis, la fel si voi cred:)
      Va mai aduceti aminte de zilele in care eram mici, mititei, dar fara bere si mergeam fiecare la Clubul Elevilor, ma refer aici la cei care au prins asta, in clasele mici si nu numai, cand dupa ore in loc sa mergem acasa ne luam toti "marsupiul invers" numit ghiozdan sau geanta si evadam spre acel loc in care ne recream toti intr-un mod placut, depinde fiecare la ce sectie a clubului eram inscrisi, pe vremea mea era atunci sectie de carturi, aeromodele, muzica, informatica, electronica si mai ceva de cusut pentru fete, desi mai erau si acei "baieti" pasionati de andrele mai ceva ca bunica de radio romania actualitati, baieti care puteau face reclama gratis la echipa de fotbal Tricotaje Ineu, fara a acuza pe cineva anume...Pe mine m-a atras pe rand electronica, unde aveam un domn profesor ungur ce se dorea roman ce ne delecta mereu cu muzica de la radio si ne vorbea clar si raspicat, desi noi abia asteptam ora de jocuri pe calculator, pentru ca o ora ne preda si o ora ne jucam, dar era interesant mai ales ca ne-a invatat si alfabetul Morse cu ti-ta-ti,dar cu morse, foci, ursi polari am plecat de la sectia asta, ramanand totusi cu "bucuria" ca poate l-am inviat pe Edison la cat m-am chinuit eu odata sa fac sa mearga un bec, asa ca din serie am dat-o in paralel, si am trecut paralel mai apoi la informatica unde aveam un profesor de zici ca era dublura unui personaj din Batman, care cred ca daca l-ar fi vazut pe"actorasul "nostru autohton si-ar fi dat 2 palme inclusiv demisia din rolul lui.Acuma nu vreau sa fiu rautacios, dar omuletul nostru nu avea tocmai fata fina si angelica a lui Leonardo di Caprio, dar in schimb era un om foarte destept, dar intr-un final m-am plictisit repede si de cursul asta, de aia acuma ma rog de fratele meu sa-mi mai arate una - alta in ale tehnicii astea inovatoare.Si am plecat la sectia muzica, eee parca altfel suna, si m-am inscris in a invata sa cant la tobe, deja ma vedeam tobosar, de mic abia asteptam ca mama si tata sa termine cutia de cafea care era de metal si cu capac de plastic pentru a mi - o adjudeca pe post de toba, luand 2 creioane pe post de bete si a face macar in mintea mea la vremea aia putina "concurenta" bateristului de la Nirvana...dar cel mai mult ma bucura cand prindeam cate un festival de muzica, mai ales un Eurovision unde se canta toata seara, iar eu mandru si cu o energie debordanta bateam creioanele alea in minusculele mele asa-zise tobe spre disperarea parintilor de le sareau la ai mei dintii, iar mandibula juca lambada, dar eu nici macar nu aveam ureche muzicala, aveam eu o ureche, ba chiar 2, dar nu muzicale...In schimb la club era patria mea, bateam acolo linistit, dar neavand ureche muzicala nu prea a mers desi am invatat cate ceva, si totusi ceva imi spunea ca nu trebuie sa ma las, fiind impulsionat si de vorbele mamei care spunea mereu ca si-ar dori ca macar unul dintre mine si fratele meu sa fim cantareti, pe mine chemandu-ma si Catalin, mama imi zicea Catalin Crisan, iar eu eram la apel:) Da, na ca am mai facut o dezvaluire din copilarie, si revin la faptul ca am trecut de la tobe la orga, imi placea mult sunetul ce-l scoteau clapele, era mirific, dar intr-un final am lasat balta si orga, spre "supararea" lui Richard Clayderman si Alicia Keys care cred ca si-ar fi dorit un urmas la pian...si am dat-o pe sport, dar despre sport  o sa va povestesc pe viitor....
Citatul zilei: “Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.” (Mizerabilii)

...alergand dupa somn...

     Azi - noapte ca de altfel si alte nopti nu prea am avut somn, gandindu - ma mult si la faptul ca nebunelu' de Dorin trebuia sa intre si el pe blogul lui sa scrie primul articol, pe care ard de nerabdare sa-l citesc si va recomand si voua sa faceti asta la adresa lui de blog http://www.dorinbivolu.blogspot.com, va trebui sa o rescrieti voi, adresa si sa-l cititi, de fapt adresa lui o gasiti pe blogul meu, asa ca lectura placuta si astept comment-urile si la adresa lui...Da, si dupa cum va spuneam somnul meu era plecat in vacanta, noaptea cu luna ei care am auzit ca era plina, dupa spusele simpaticei Andreea, o problema care am rezolvat-o usor pentru ca am "turnat" luna intr-un pahar si am servit-o sec pana a devenit goala, continuandu - mi periplul nocturn rasucindu-ma pe o parte si alta a patului de zici ca ma apucam de judo cu perna...Incerc sa-mi caut de lucru, calculatorul nu mai voiam sa-l deschid desi am facut - o o data pentru a trimite un mesaj angelic catre cineva si pentru a vedea si daca Dorin nu e in aceeasi stare de zombie ca mine macar da de ne vom bucura reciproc de aceeasi cearcani de dimineata, facand schimb de ei ca si fotbalistii de steguletele fanioane de la meciurile de fotbal, dar Dorin nu era, mesajul l-am trimis, asa ca ma intorc in pat, care parca imi "zambea" ironic spunandu-mi ceva de genul "tot la mine te intorci", zis si facut...
Apropo voi stiti ca cica in State chiar sunt clinici specializate pentru tratarea problemelor de somn?Si cica pentru a merge la clinica trebuie ca o zi si o noapte inainte sa nu dormi pentru a incepe un program special...se pare ca eu aveam sanse mari de reusita pentru ca deja era aproape ora 4 : 30, dar totusi ma gandesc sa iau telecomanda si sa tastez si butoanele ei nu numai tastatura de la calculator, in speranta ca voi gasi nu neaparat ceva interesant ci ceva sa ma adoarma instantaneu sau in timpul cel mai scurt posibil sa dorm ca un prunc cu degetelul in gura sau  macar ca un alcoolist ce a carmolit toata noaptea cu prietenii in parc inclusiv cu politistul de serviciu, un oarecare agent Moldovan. Si incep a butona pe canale, razlet si unul si altul, si nimic interesant, nimic pe post de somnifer mass - media, ma gandeam iar sa deschid calculatorul sa scriu pe blog, dar am lasat-o balta pentru dimineata, dar era dimineata si eu canci somn, dar dintr-o data ochii mei se traznira de tavanul cel intunecos, ce - mi fixa "binoaclele" catre el, si ma uitam si ma uitam si ma uitam pana cand uitam ca ma uitam si chiar uitam de mine...Si uite asa mi-am lasat mintea sa evadeze spre acel plafon al camerei mele ce ma linistea tot mai mult, era asa de bine, incat ma gandeam ca nu cumva sa ma treaca vreo treaba fiziologica sau sa-mi distraga atentia vreun tantar ce ar vrea sangele poporului, dar asta nu avea cum pentru ca  tantarul numarul 1 era deja Basescu...ia de la Basescu...de la Basescu....bine - cunoscutul videoclip ce a facut inconjurul Romaniei, sau vreun vecin care se trezea cu noaptea in cap si era bucuros ca nu mai trebuie sa-si ia basca sa se apere impotriva soarelui dogorator de pe zi pentru ca isi luase noaptea in cap, vecin care sa mai si dea drumul la o muzica instrumentala "placuta" timpanului meu, instrument tip drujba si tot asa...dar spre bucuria mea si a neuronilor care au mai scapat nevatamati dupa noaptea asta intr-un final apoteotic am adormit nu ca un pui ci ca un om ce iubea pur si simplu in acea noapte nu o femeie ci un tavan...asa ca traiasca tavanul, sau cine n-are tavan sa-si cumpere, dar totusi sper ca in noaptea asta mos Ene sa fie mai indulgent cu mine, asa ca ii transmit acuma un mesaj blogosferat si ii zic"Mosule ce tanar esti/ Un somn lin tu ai sa-mi daruiesti/Ca de nu ii spun la a ta nevasta/Ca iti place sa preacurvesti!"
       O zi superba va doresc, iar daca doamnele sau domnisoarele au avut o noapte ca mine, e clar ca azi fondul de ten va fi folosit din plin, iar daca voi barbatii sau baietii ati patit ca mine, voi n-o sa va dati cu nimic ci va veti lauda ca ati avut o noapte de sex salbatic sau ca ati consumat diverse "ceaiuri" pe ritm de Parazitii...
Citatu zilei: Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu cinci minute mai mult (Ralph Waldo Emerson)

...ganguri bebelistici...

     Buna lumeeeeeeeeeeeee! Iata-ma din nou pe baricadele blogului, in transeele scrisului, defiland la pas si foarte atent la comment - urile voastre si ma pregatesc ca un jocheu pe calul sau ce se doreste mereu numarul 1 sa galopez cu neuronii mei pe blog, sa incep sa - mi "dactilografiez" mintea si saptamana aceasta pe spatiul infinit virtual...Vreau sa ma tin de cuvant si sa dau citire clasamentului cu cea mai cea zi de duminica,nu inainte de a multumi tuturor celor ca mi-au vizitat blogul si au scris fiecare cam cum arata sau ar arata o zi de duminica pentru ei, mi-au placut toate duminicile voastre, zambind si totodata bucurandu-ma de imaginatia voastra, asadar clasamentul este urmatorul:
1.Pan Alina
2.Anonimu de Alex
3.Alina - Simona
4.Pan Alina
5.Andrei Naiman
6.Andra
Deci castigatoarea sticlei de vin este nimeni alta decat colega mea de psihologie,care imi este si foarte buna prietena,stiu ca poate o sa fiu acuzat de subiectivism, dar ziua ei de duminica mi s-a parut cea mai interesanta si petrecuta intr-un mod foarte placut, fara dar si poate o zi  foarte romantica.Felicitarile mele Alina,sa vii sa-ti ridici sticla de la casierie,aaa pardon sa cumpar si o fundita la sticla, s-o impopotonez si apoi sa ti-o daruiesc.O sa vreau sa daruiesc spatiu pe blog  intr-o zi a fiecarei  saptamani pentru  un brainstorming de genul acesta cu voi, cititorii mei pentru ca vreau sa va cunosc si pe voi cat mai bine, o sa citesc fiecare comentariu al vostru, pentru ca vreau sa avem o relatie apropiat autor - cititor.Acestea fiind zise ma gandeam sa scriu azi in ziua asta de luni ce se crede miercuri, joi de fapt fiind vineri seara si uite ca e gata saptamana:) despre bucuria de a fi bebelus, despre ce inseamna a fi numarul 1 pentru mama si tata , despre modul minunat de a vedea viata cu acele 2 giuvaiere ce se numeste ochisori...
   Cati dintre noi, ajunsi la varsta de adult nu rostim tot mai des urmatoarele vorbe"Mai, ce bine era cand eram copil!"...Asa e, din momentul in care ne nastem, acolo pe patul maternitatii de cele mai multe ori, fara sa aduc in discutie nefericitul eveniment de la maternitatea Giulesti, si aparem pe scena plina de suisuri si coborasuri a ceea ce se cheama viata, cu chipul nostru de mogaldeata fara dinti, o persoana inocenta si o bucurie in general pentru viitorii parinti, spun in general pt ca stim cu totii ca avem parte si de niste mame, care strica numele si imaginea asta divina de mama, o persoana sclipitoare, un sufletel, un "gushter" cum imi mai place mie sa alint un bebel, incepe totodata si copilaria noastra, desi fiecare avem amintiri vagi din primii ani de viata, dar spre bucuria noastra s-au inventat parintii, bunicii, rudele care sa ne povesteasca peste ani despre giumbuslucuriile care le faceam cand eram pro si post-suzeta, ca sa nu mai zic de materialele tip aparat foto, videocamera din tehnica de ziua de azi care au facut si fac ca momentele noatre de zi cu zi sa poata fi imortalizate.
    Intr-adevar, noi suntem mici atunci, suntem printisorii familiei, lumea e a noastra, tata si sotul implicit sufera oarecum de sindromul l-am numit eu" Adios san,il las pe fiul meu ca e hapsan"sau fiica,fii,fiice dupa caz, dar importanti suntem noi, noi vrem atentie, noi nu stim si nu vrem sa stim ce inseamna sa fim pe locul 2, noi suntem campioni de cand ne-am nascut, la orice categorie, sunte nervosi de mici cand nu suntem intelesi, mergem pe principiul pai daca tot ne-a adus tanti barza,animalul,nu testul:)pe lume, ne-a lasat cadou pe viata parintilor pai sa fim pretuiti la adevarata noastra valoare, pai nu...Si ce daca mai facem scandal la niste ore "minunate" gen 3 - 4 dimineata cand parintilor le este lumea mai draga si mos Ene o mangaia pe mama cu mrejele somnului lin,iar d-na Ene il ducea cu zaharelul intr-un vis pe o plaja din Caraibe si cand mama ar trebui sa fie bucuroasa ca are motive sa se dea cu fard pentru cearcanele ce-l va avea pe la 6 dimineata cand se va trezi daca va mai avea cum sa se trezeasca pentru a merge sa cumpere ceva bun pentru ala micu sau la servici, oferindu-i asa sotului explicatia perfecta pentru ce se da cu mai mult fond de ten azi, scapand de gura sotului care ii zice mai mereu"Iar te dai cu 10 kile de fard, ceee a venit un nou angajat si vrei sa faci impresie?",de parca sotul ar fi suparat de zici ca sotia sa s-ar ingrasa cu 10 kg la propriu, in loc sa fie bucuros ca are o sotie prezentabila ce i-a adus pe lume o bijuterie incantatoare chiar daca e urlatoare ce face ca instrumentul trompeta sa se lase de meseria asta de instrument muzical si sa iasa in "pensie" irevocabil...Si mai vrem si povesti de adormit, si nu orice povesti despre Boc, care desi si el e mic, aproape ca noi nu e hazliu deloc, desi parlamentarii mai dorm la povestile lui si poate chiar viseaza frumos, spre deosebire de noi care avem cosmaruri cand auzim de el,cand il vedem pe el, noi vrem povesti cu zane, cu broscoi transformati in printi, cu animalute si tot asa, si spuse intr-un mare fel de catre mama care are o voce fina, mladioasa nu ca tata care are un timbru al vocii ce nicio posta nu l-ar vrea:) nu ca ar avea o voce urata,dar e groasa, fiind ajutat si de tigara care o fumeaza, el ar fi mai potrivit pentru cand o sa fim mai mari putin si sa ne citeasca povestile cu balauri...asa ca tata va gasi si el ragazul sa vizioneze primele 15 minute dintr-un derby de fotbal si se bea o bere singur ca baietii, ca mai mult nu cred ca va putea, pentru ca eu voi adormi repede ca un prunc,pentru ca un prunc si sunt si va aparea mama care pe langa faptul ca l-a retrogradat pe tata pe locul 2, il va retrogrda si in seara asta,dar pe locul 3, in detrimentul episodului telenovelistic cu Fernando Colunga, care mama lui e asa de frumusel si nu mai zic de Maria Mercedes care il iubeste la nebunie, dar poate apare si o Maria Bmw si face cumva sa-l omoare pe Fernando asta de la Caransebesu lor,adica Caracas si sa ma scape si pe mine de picioarele esafodului care mi-l pregateam, dar poate Jim Carrey-ul meu de la cablu ma va scapa mai repede si poate printr-un noroc de loz in plic primesc si eu 10 minute de dragoste, dar nu ca in urma cu 1 an si ceva cand s-a nascut urmasul:)
     Lasand gluma la o parte,nu se poate spune in cuvinte ce inseamna sa ai un copil, si acuma multi ar putea sa-mi sara in cap si sa-mi zica de unde stii tu cum e sa ai un copil, daca nu ai unul, ei uite ca stiu...Multa lume zice ca mai toata viata suntem copii, altii spun ca e bine sa mai scoatem copilul din nou la iveala, pentru ca scoatem astfel o bunatate aparte, o inocenta anume, un suflet cald...O sa vreau sa mai scriu despre ce inseamna sa fi copil, despre copilarie, despre nazdravaniile ce le face un copil dar si imensitatea sentimentelor ce ti le ofera prezenta unuia in viata noastra....
     O zi si o saptamana cat mai buna va doresc dragii mei cititori...ne auzim...ne vedem...ne citim....
Citatul zilei: "Talentul este puterea  de expresivitate ce o au indeosebi unii, pe langa iritabilitatea pe care o au toti."(I. L. Caragiale)

revin...cu o adaugire...

Cel sau cea ce va va posta pe blog cea mai cea zi de duminica va castiga din partea mea o sticla de vin care o va putea consuma cu cine vrea:) asa ca inspiratie placuta!

...ziua de dupa sambata si inainte de luni...

      In primul rand, inainte de a incepe al 2-lea articol de pe blogul meu, vreau sa multumesc cititorilor mei, care m-au bucurat mai mult decat trebuie prin prezentza lor atat de vie pe blogul meu, multumesc pentru comentarii si pt incurajari, sper ca alaturi sa facem o treaba frumoasa si de calitate...tot respectul!
      Si iata ca e duminica, o zi in care majoritatea oamenilor se odihnesc dupa o saptamana mai mult sau mai putin plina de evenimente,dar totodata, fara sa vrem gandul ne fuge ca patina pe gheatza de multe ori la o noua saptamana, la o noua dimineatza de trezire cu fatza in alta"viatza"sau tot aceeasi, dar oricum duminica e duminica si fiecare cauta sa-si petreaca aceasta zi intr-un mod cat mai placut.Asadar, azi nu vreau sa va retin mult din pretziosul vostru timp si o sa fac o invitatie la adresa voastra, dragii mei cititori si o sa va rog daca binevoiti sa-mi spuneti fiecare prin 2-3 cuvinte scrise la comentarii cum va petreceti voi ziua de duminica sau cum ati vrea sa v-o petreceti, in compania cui etc, iar eu voi face un clasament al celor mai placute, frumoase, haioase zile de duminica petrecute de voi si il voi posta in urmatorul articol, adica de luni....
    Multa bafta si abia astept sa va citesc...o duminica placuta tuturor....ne auzim...ne vedem...ne citim...



Citatul zilei: Tot ce spui, atat altora cat si tie, sa fie adevarat - iata ceva ce nu poate fi intotdeauna sigur, deoarece poti gresi; dar se poate si trebuie intotdeauna sa fi sigur ca ceea ce spui e sincer pentru ca de asta iti poti da seama imediat.
                                     Immanuel Kant

...geneza blogului...

        Sunt multe de spus despre ceea ce as vrea ca acest blog sa devina...sau pt cine este...sau cine se va regasi in ideile mele, reflectiile mele, perceptiile mele, intamplarile mele, dar cum fiecare are un inceput o sa incepem cu sfarsitul, aaa pardon cu un prim inceput:) ca sa zic asa...asa ca alaturi de un deliciu"domnesc", care ii zice"beci"si de mult minunatul amalagam de stari sublime ce mi-l ofera Nick Cave cu al sau pe val Opium tea, multam fain frate...se stie...o sa incerc sa-mi astern prima patura de povesti despre cum am ajuns sa fiu tentat de ceea ce se numeste bloggereala...blogosfera...blogger...blog...totul s-a intamplat exact acum o saptamana cand mi-a venit din Italia mult iubitul meu prieten, Dorin...o sa ma auziti pomenind des in postarile mele despre acest ilustru personaj incomensurabil al vietii mele...fara doar si poate numarul 1 pt mine in originalitatea de a vorbi, scrie, a gandi...Asa ca intr-una din multiplele noastre discutii, pt ca noi mereu si mereu incepeam sa discutam cate un subiect captivant pt amandoi,  iar pt ca respectivul subiect sa se termine, acesta trecea printr-un adevarat"calvar"placut, un drum ca o bucata de paine faramitzata in cavitatea bucala si trecuta prin diversele organe ale organismului uman, fiind disecat in cat mai multe parti posibile, ca sa nu mai zic ca incepeam cate un subiect si deviam de la el ca niste miscari de maini ale celebrului Timbaland, zambindu-i Furtadicai pe fundalul unui Timberlake plin de talent ajungand sa facem un bufet suedez de spuse, de replici, ideea de brainstorming fugind in mintea noastra ca un atlet pe 100 de m...Revenind, vreau sa spun ca stimabilul meu prieten imi povestea printre altele si despre noua lui pasiune, s-anume de a citi...nu neaparat o carte, un ziar...ci un citit a domeniului virtual, o lectura pe internet, cititul de bloguri...Stiam si eu de bloguri, ca asa si pe dincolo, dar recunosc ca nu am fost niciodata curios sa citesc mai mult decat blogul inegalabilului Mircea Badea si a unei persoane cu care am lucrat timp de un an de zile la scoala la care am predat, Cella...tot respectul pt amandoi..dar in rest nimic...asa ca ma uitam foarte atent la modul cum fratele meu ce as fi vrut sa-l am in plus istorisea cu multa pasiune despre blogarashii care ii citeste el, despre articolele lor plina de viata si experiente care mai de care. Fara doar si poate imi spunea ca i-ar surade si lui ideea sa scrie, mai ales ca el nu este numai un cititor innrait al blogurilor din prima linie, ci si un om al comment-urilor, nu rare fiind datzile cand a primit niste reply-uri de la autorii blogurilor, unul dintre ei spunandu-i si stimulandu-l sa scrie pt ca ar fi citit cu mare placere. Asa ca nimic nu a ramas la stadiul de discutie si invershunarea cu care Dorin imi relata imi facea o"foame"de a scrie, o foame de a-mi asterne si eu umilele mele idei si nu numai, asa ca intr-un final am sfarsit prin a-mi face atat eu cat si el blog...Adresa blogului lui Dorin o gasiti pe blogul meu si mi-ar face o uriasa placere sa-l cititi si pe el, pt ca, credeti-ma daca vreti sa vedeti mentalitate si ganduri geniale si vreti sa va faceti un prieten blogarash de toate milioanele, inclusiv de milioanele de euro care nu s-au castigat la loto, la el pe blog e locul.
     Nu stiam cu ce subiect sa incep, dar eram dornic sa scriu orice...pt ca e o provocare pt mine ceea ce vreau sa fac, imi doresc sa fiu citit de cat mai multe persoane, logic, imi doresc sa pot transmite idei catre voi, imprastiate catre eter mai apoi peste zari, imi doresc zambete placute ce se vor starnite (Alina stie mai bine ce inseamna rasul starnit de Lucian:) fie ca cititi blogul la o cafea de luni dimineatza cand stim cu totii ce chef mare de munca avem, incat am plati ceasul cu alarma in euro doar sa ne mai trimita in trecut cu o ora pt a aprecia mai mult ca niciodata patul cu cearshafurile lui de satin, fie ca in timpul vostru cotidian, liber, la servici, gasiti ragazul de a vizualiza in afara de mess, email si a vedea ce muzica noua sau filme bune au mai iesit, imi doresc sa fiu cat mai original pt cititorii mei, imi doresc sa scriu ce simt, poate uneori am sa par dur, recalcitrant, zambitor, iubitor sau cine stie ce stare de spirit ma va cuprinde in mrejele ei cand ma voi tasta eu cu mine, cu ceea ce imi va bate capul, ca daca nu-mi va bate, il voi bate eu si il voi trimite la plimbare. Nu vreau sa fiu unul ce pare trimis cu mintea in concediu, pt ca la mare si la munte am fost vara asta, nu vreau sa fiu superficial, vreau sa fiu eu, curat, pur, Lucian Muj sau Muj Lucian atat in viata reala cat si in oglinda...
     Cerneala asta virtuala ce iese din tastatul meu, al degetelor ce joaca pe post de penitza sau pe post de conducator de joc al gandurilor mele de"ebil colebil"cum imi spunea Dorin fuge precum licoarea asta bahica in instalatie care imi sta companie "curgatoare" pesemne ca vinul o fi in zodia varsator, sau mai mult "-tor" decat "varsa"...si pur si simplu nu ma lasa sa parasesc terenul de joc in seara asta, teren al carei"iarba"sau"gazon"vreau sa-l cresc ca pe copilul meu, ca sa citez dintr-un mare clasic, se stie care...sa fie un  Greenwich, un km 0...un mod de unde plec, de unde ma intorc...de unde vreau sa fiu eu, in deplinatatea gandurilor mele...unde eu visez....si va invit si pe voi sa visati alaturi de mine...sa meditati...sa contemplati...sa ma faceti in toate felurile cand nu ma simtiti al vostru...cand parerile noastre nu ajung la o congruenta...cand facem din divergente un joc de care pe care...unde voi tine cont de comment-urile voastre ca la fatza mea care mi-o vad in fiecare dimineatza...o sa ma descoperiti si cu bune si cu rele...
    Astea fiind spuse nu-mi ramane decat sa va doresc o lectura placuta, sper sa ma suportati, sa fiti si inger si demon pt mine...si sa ne gasim aici la un pahar de vorba...prin comment-urile voastre...prin prezenta voastra...virtuala...ce o voi transforma intr-o realitate a mea, o comunitate ce sper sa o cresc...
Cu multa stima, ma retrag sherpuit...printre randurile scrise...pana maine...sunt ceea ce scriu...