luni, 23 august 2010

...ganguri bebelistici...

     Buna lumeeeeeeeeeeeee! Iata-ma din nou pe baricadele blogului, in transeele scrisului, defiland la pas si foarte atent la comment - urile voastre si ma pregatesc ca un jocheu pe calul sau ce se doreste mereu numarul 1 sa galopez cu neuronii mei pe blog, sa incep sa - mi "dactilografiez" mintea si saptamana aceasta pe spatiul infinit virtual...Vreau sa ma tin de cuvant si sa dau citire clasamentului cu cea mai cea zi de duminica,nu inainte de a multumi tuturor celor ca mi-au vizitat blogul si au scris fiecare cam cum arata sau ar arata o zi de duminica pentru ei, mi-au placut toate duminicile voastre, zambind si totodata bucurandu-ma de imaginatia voastra, asadar clasamentul este urmatorul:
1.Pan Alina
2.Anonimu de Alex
3.Alina - Simona
4.Pan Alina
5.Andrei Naiman
6.Andra
Deci castigatoarea sticlei de vin este nimeni alta decat colega mea de psihologie,care imi este si foarte buna prietena,stiu ca poate o sa fiu acuzat de subiectivism, dar ziua ei de duminica mi s-a parut cea mai interesanta si petrecuta intr-un mod foarte placut, fara dar si poate o zi  foarte romantica.Felicitarile mele Alina,sa vii sa-ti ridici sticla de la casierie,aaa pardon sa cumpar si o fundita la sticla, s-o impopotonez si apoi sa ti-o daruiesc.O sa vreau sa daruiesc spatiu pe blog  intr-o zi a fiecarei  saptamani pentru  un brainstorming de genul acesta cu voi, cititorii mei pentru ca vreau sa va cunosc si pe voi cat mai bine, o sa citesc fiecare comentariu al vostru, pentru ca vreau sa avem o relatie apropiat autor - cititor.Acestea fiind zise ma gandeam sa scriu azi in ziua asta de luni ce se crede miercuri, joi de fapt fiind vineri seara si uite ca e gata saptamana:) despre bucuria de a fi bebelus, despre ce inseamna a fi numarul 1 pentru mama si tata , despre modul minunat de a vedea viata cu acele 2 giuvaiere ce se numeste ochisori...
   Cati dintre noi, ajunsi la varsta de adult nu rostim tot mai des urmatoarele vorbe"Mai, ce bine era cand eram copil!"...Asa e, din momentul in care ne nastem, acolo pe patul maternitatii de cele mai multe ori, fara sa aduc in discutie nefericitul eveniment de la maternitatea Giulesti, si aparem pe scena plina de suisuri si coborasuri a ceea ce se cheama viata, cu chipul nostru de mogaldeata fara dinti, o persoana inocenta si o bucurie in general pentru viitorii parinti, spun in general pt ca stim cu totii ca avem parte si de niste mame, care strica numele si imaginea asta divina de mama, o persoana sclipitoare, un sufletel, un "gushter" cum imi mai place mie sa alint un bebel, incepe totodata si copilaria noastra, desi fiecare avem amintiri vagi din primii ani de viata, dar spre bucuria noastra s-au inventat parintii, bunicii, rudele care sa ne povesteasca peste ani despre giumbuslucuriile care le faceam cand eram pro si post-suzeta, ca sa nu mai zic de materialele tip aparat foto, videocamera din tehnica de ziua de azi care au facut si fac ca momentele noatre de zi cu zi sa poata fi imortalizate.
    Intr-adevar, noi suntem mici atunci, suntem printisorii familiei, lumea e a noastra, tata si sotul implicit sufera oarecum de sindromul l-am numit eu" Adios san,il las pe fiul meu ca e hapsan"sau fiica,fii,fiice dupa caz, dar importanti suntem noi, noi vrem atentie, noi nu stim si nu vrem sa stim ce inseamna sa fim pe locul 2, noi suntem campioni de cand ne-am nascut, la orice categorie, sunte nervosi de mici cand nu suntem intelesi, mergem pe principiul pai daca tot ne-a adus tanti barza,animalul,nu testul:)pe lume, ne-a lasat cadou pe viata parintilor pai sa fim pretuiti la adevarata noastra valoare, pai nu...Si ce daca mai facem scandal la niste ore "minunate" gen 3 - 4 dimineata cand parintilor le este lumea mai draga si mos Ene o mangaia pe mama cu mrejele somnului lin,iar d-na Ene il ducea cu zaharelul intr-un vis pe o plaja din Caraibe si cand mama ar trebui sa fie bucuroasa ca are motive sa se dea cu fard pentru cearcanele ce-l va avea pe la 6 dimineata cand se va trezi daca va mai avea cum sa se trezeasca pentru a merge sa cumpere ceva bun pentru ala micu sau la servici, oferindu-i asa sotului explicatia perfecta pentru ce se da cu mai mult fond de ten azi, scapand de gura sotului care ii zice mai mereu"Iar te dai cu 10 kile de fard, ceee a venit un nou angajat si vrei sa faci impresie?",de parca sotul ar fi suparat de zici ca sotia sa s-ar ingrasa cu 10 kg la propriu, in loc sa fie bucuros ca are o sotie prezentabila ce i-a adus pe lume o bijuterie incantatoare chiar daca e urlatoare ce face ca instrumentul trompeta sa se lase de meseria asta de instrument muzical si sa iasa in "pensie" irevocabil...Si mai vrem si povesti de adormit, si nu orice povesti despre Boc, care desi si el e mic, aproape ca noi nu e hazliu deloc, desi parlamentarii mai dorm la povestile lui si poate chiar viseaza frumos, spre deosebire de noi care avem cosmaruri cand auzim de el,cand il vedem pe el, noi vrem povesti cu zane, cu broscoi transformati in printi, cu animalute si tot asa, si spuse intr-un mare fel de catre mama care are o voce fina, mladioasa nu ca tata care are un timbru al vocii ce nicio posta nu l-ar vrea:) nu ca ar avea o voce urata,dar e groasa, fiind ajutat si de tigara care o fumeaza, el ar fi mai potrivit pentru cand o sa fim mai mari putin si sa ne citeasca povestile cu balauri...asa ca tata va gasi si el ragazul sa vizioneze primele 15 minute dintr-un derby de fotbal si se bea o bere singur ca baietii, ca mai mult nu cred ca va putea, pentru ca eu voi adormi repede ca un prunc,pentru ca un prunc si sunt si va aparea mama care pe langa faptul ca l-a retrogradat pe tata pe locul 2, il va retrogrda si in seara asta,dar pe locul 3, in detrimentul episodului telenovelistic cu Fernando Colunga, care mama lui e asa de frumusel si nu mai zic de Maria Mercedes care il iubeste la nebunie, dar poate apare si o Maria Bmw si face cumva sa-l omoare pe Fernando asta de la Caransebesu lor,adica Caracas si sa ma scape si pe mine de picioarele esafodului care mi-l pregateam, dar poate Jim Carrey-ul meu de la cablu ma va scapa mai repede si poate printr-un noroc de loz in plic primesc si eu 10 minute de dragoste, dar nu ca in urma cu 1 an si ceva cand s-a nascut urmasul:)
     Lasand gluma la o parte,nu se poate spune in cuvinte ce inseamna sa ai un copil, si acuma multi ar putea sa-mi sara in cap si sa-mi zica de unde stii tu cum e sa ai un copil, daca nu ai unul, ei uite ca stiu...Multa lume zice ca mai toata viata suntem copii, altii spun ca e bine sa mai scoatem copilul din nou la iveala, pentru ca scoatem astfel o bunatate aparte, o inocenta anume, un suflet cald...O sa vreau sa mai scriu despre ce inseamna sa fi copil, despre copilarie, despre nazdravaniile ce le face un copil dar si imensitatea sentimentelor ce ti le ofera prezenta unuia in viata noastra....
     O zi si o saptamana cat mai buna va doresc dragii mei cititori...ne auzim...ne vedem...ne citim....
Citatul zilei: "Talentul este puterea  de expresivitate ce o au indeosebi unii, pe langa iritabilitatea pe care o au toti."(I. L. Caragiale)

4 comentarii:

  1. jos palaria, marele copil ce esti...sa vorbeasca un copil despre copilarie este o incantare:)) iata ca reusesti sa ne transpui in anii copilarieii, cu zambetul pe buze si lumina jucausa in ochi sa ne re-imaginam mici bebei inocenti iubiti neconditionat de mama si tata...
    are farmec gandul tau scris si binedispune.
    multumesc pentru cadou, presimteam ca il voi castiga:)) vinul il vom bea intre noi, cei patru nebuni, testand daca creerii si sangele sunt vesnici sinceri in numele lui bachus...
    da-i sa marga...

    RăspundețiȘtergere
  2. O ce dragutz.ce n-as da sa fiu un prichindel micutz fara nici o grija cu zambetu pana la cer mereu vesel si poznas,faine clipele copilariei,amintiri frumoase clipe de neuitat...stii ce e ciudat cand suntem mici am da orice ca sa fim mari iar cand suntem mari am da orice sa fim iarasi mici...suntem cam complicati nici noi nu stim ce vrem cu adevarat.Astea fiind zise faine clipele alea cand sti ca si daca faci prostioare cineva te va iubii in continuare la fel de mult..fiecare din noi are o bucatica de nebunie in el o bucatica din copilaria traita candva..suntem niste copii mai mari cu suflete mai reci si cu ganduri asternute pe un camp cu flori..care am uitat de mult sa iubim ceea ce avem decat ceea ce nu avem,sa uram mai mult decat sa iubim sa traim pentru noi nu pentru altii....

    RăspundețiȘtergere
  3. I fucking h8 kids

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru o persoana care inca nu are copii si nu a cunoscut prin experienta proprie sentimentul am ramas impresionata de gandurile tale...sper sa nu iti schimbi ideile dupa prima luna cu nopti adormite greu si treziri cu noaptea in cap;)..in caz de asa ceva (Doamne fereste!;)) sa deschizi repede calculatorul si sa-ti recitesti articolul;)..
    In ce priveste copilul din noi cred ca parintii sunt cei care-l vad in fiecare zi, chiar si atunci cand noi ne credem complet maturi si ne rastim la ei cu "stiu ce fac, sunt mare acum, e treaba mea, nu te baga!"...se pare ca atunci uitam ca, in comparatie cu ei, tot copii suntem, mai ales in ce priveste experienta de viata..

    RăspundețiȘtergere