...geneza blogului...

        Sunt multe de spus despre ceea ce as vrea ca acest blog sa devina...sau pt cine este...sau cine se va regasi in ideile mele, reflectiile mele, perceptiile mele, intamplarile mele, dar cum fiecare are un inceput o sa incepem cu sfarsitul, aaa pardon cu un prim inceput:) ca sa zic asa...asa ca alaturi de un deliciu"domnesc", care ii zice"beci"si de mult minunatul amalagam de stari sublime ce mi-l ofera Nick Cave cu al sau pe val Opium tea, multam fain frate...se stie...o sa incerc sa-mi astern prima patura de povesti despre cum am ajuns sa fiu tentat de ceea ce se numeste bloggereala...blogosfera...blogger...blog...totul s-a intamplat exact acum o saptamana cand mi-a venit din Italia mult iubitul meu prieten, Dorin...o sa ma auziti pomenind des in postarile mele despre acest ilustru personaj incomensurabil al vietii mele...fara doar si poate numarul 1 pt mine in originalitatea de a vorbi, scrie, a gandi...Asa ca intr-una din multiplele noastre discutii, pt ca noi mereu si mereu incepeam sa discutam cate un subiect captivant pt amandoi,  iar pt ca respectivul subiect sa se termine, acesta trecea printr-un adevarat"calvar"placut, un drum ca o bucata de paine faramitzata in cavitatea bucala si trecuta prin diversele organe ale organismului uman, fiind disecat in cat mai multe parti posibile, ca sa nu mai zic ca incepeam cate un subiect si deviam de la el ca niste miscari de maini ale celebrului Timbaland, zambindu-i Furtadicai pe fundalul unui Timberlake plin de talent ajungand sa facem un bufet suedez de spuse, de replici, ideea de brainstorming fugind in mintea noastra ca un atlet pe 100 de m...Revenind, vreau sa spun ca stimabilul meu prieten imi povestea printre altele si despre noua lui pasiune, s-anume de a citi...nu neaparat o carte, un ziar...ci un citit a domeniului virtual, o lectura pe internet, cititul de bloguri...Stiam si eu de bloguri, ca asa si pe dincolo, dar recunosc ca nu am fost niciodata curios sa citesc mai mult decat blogul inegalabilului Mircea Badea si a unei persoane cu care am lucrat timp de un an de zile la scoala la care am predat, Cella...tot respectul pt amandoi..dar in rest nimic...asa ca ma uitam foarte atent la modul cum fratele meu ce as fi vrut sa-l am in plus istorisea cu multa pasiune despre blogarashii care ii citeste el, despre articolele lor plina de viata si experiente care mai de care. Fara doar si poate imi spunea ca i-ar surade si lui ideea sa scrie, mai ales ca el nu este numai un cititor innrait al blogurilor din prima linie, ci si un om al comment-urilor, nu rare fiind datzile cand a primit niste reply-uri de la autorii blogurilor, unul dintre ei spunandu-i si stimulandu-l sa scrie pt ca ar fi citit cu mare placere. Asa ca nimic nu a ramas la stadiul de discutie si invershunarea cu care Dorin imi relata imi facea o"foame"de a scrie, o foame de a-mi asterne si eu umilele mele idei si nu numai, asa ca intr-un final am sfarsit prin a-mi face atat eu cat si el blog...Adresa blogului lui Dorin o gasiti pe blogul meu si mi-ar face o uriasa placere sa-l cititi si pe el, pt ca, credeti-ma daca vreti sa vedeti mentalitate si ganduri geniale si vreti sa va faceti un prieten blogarash de toate milioanele, inclusiv de milioanele de euro care nu s-au castigat la loto, la el pe blog e locul.
     Nu stiam cu ce subiect sa incep, dar eram dornic sa scriu orice...pt ca e o provocare pt mine ceea ce vreau sa fac, imi doresc sa fiu citit de cat mai multe persoane, logic, imi doresc sa pot transmite idei catre voi, imprastiate catre eter mai apoi peste zari, imi doresc zambete placute ce se vor starnite (Alina stie mai bine ce inseamna rasul starnit de Lucian:) fie ca cititi blogul la o cafea de luni dimineatza cand stim cu totii ce chef mare de munca avem, incat am plati ceasul cu alarma in euro doar sa ne mai trimita in trecut cu o ora pt a aprecia mai mult ca niciodata patul cu cearshafurile lui de satin, fie ca in timpul vostru cotidian, liber, la servici, gasiti ragazul de a vizualiza in afara de mess, email si a vedea ce muzica noua sau filme bune au mai iesit, imi doresc sa fiu cat mai original pt cititorii mei, imi doresc sa scriu ce simt, poate uneori am sa par dur, recalcitrant, zambitor, iubitor sau cine stie ce stare de spirit ma va cuprinde in mrejele ei cand ma voi tasta eu cu mine, cu ceea ce imi va bate capul, ca daca nu-mi va bate, il voi bate eu si il voi trimite la plimbare. Nu vreau sa fiu unul ce pare trimis cu mintea in concediu, pt ca la mare si la munte am fost vara asta, nu vreau sa fiu superficial, vreau sa fiu eu, curat, pur, Lucian Muj sau Muj Lucian atat in viata reala cat si in oglinda...
     Cerneala asta virtuala ce iese din tastatul meu, al degetelor ce joaca pe post de penitza sau pe post de conducator de joc al gandurilor mele de"ebil colebil"cum imi spunea Dorin fuge precum licoarea asta bahica in instalatie care imi sta companie "curgatoare" pesemne ca vinul o fi in zodia varsator, sau mai mult "-tor" decat "varsa"...si pur si simplu nu ma lasa sa parasesc terenul de joc in seara asta, teren al carei"iarba"sau"gazon"vreau sa-l cresc ca pe copilul meu, ca sa citez dintr-un mare clasic, se stie care...sa fie un  Greenwich, un km 0...un mod de unde plec, de unde ma intorc...de unde vreau sa fiu eu, in deplinatatea gandurilor mele...unde eu visez....si va invit si pe voi sa visati alaturi de mine...sa meditati...sa contemplati...sa ma faceti in toate felurile cand nu ma simtiti al vostru...cand parerile noastre nu ajung la o congruenta...cand facem din divergente un joc de care pe care...unde voi tine cont de comment-urile voastre ca la fatza mea care mi-o vad in fiecare dimineatza...o sa ma descoperiti si cu bune si cu rele...
    Astea fiind spuse nu-mi ramane decat sa va doresc o lectura placuta, sper sa ma suportati, sa fiti si inger si demon pt mine...si sa ne gasim aici la un pahar de vorba...prin comment-urile voastre...prin prezenta voastra...virtuala...ce o voi transforma intr-o realitate a mea, o comunitate ce sper sa o cresc...
Cu multa stima, ma retrag sherpuit...printre randurile scrise...pana maine...sunt ceea ce scriu...