duminică, 30 iunie 2013

...EA cu EL si EL cu EA...cuplul perfect...partea a 2-a...

   Am zis ca scriu si partea a 2-a a postarii, partea cu EL povestita de EA, asa ca sa-i drumul: "In timp ce eu ma pregateam sa ies in oras, mai trageam cate un ochi la EL, il simteam obosit de la munca, dar obosit in a ma iubi si in a-mi demonstra acest lucru zi de zi, niciodata. Cu mainile lui muncite, dar care mi-au tinut ale mele maini de fiecare data cu pasiune si daruire, il vad cum scotoceste prin dulap vechile poze din copilarie, cu EL, cu noi impreuma, ca noi ne stim practic de la gradinita, asa ca dupa ce gaseste vreo 5 albume, se aseaza in pat, vrand sa-si aprinda o tigara, uitand complet ca el nu mai fumeaza, dar gestul inca il are...deschide un album la intamplare, pune o muzica pe fundal, Phil Collins cu Two Hearts si-l rasfoieste cu mainile tremurande, cu zambete si oftate, Doamne ce imagine, cum traieste EL tot acest episod...n-a avut tocmai o copilarie nefericita, dar din momentul in care m-a intalnit pe mine, mereu am fost refugiul lui, mereu am fost raza lui, speranta lui ca lumea asta e pe undeva si buna...ma mai intreaba daca mai stiu poza cu tare si cu tare, eu ii raspund "Cum sa nu, iubitul meu drag!"...deschide si celelalte albume si da de poze de la primul banchet din viata noastra, de la prima vacanta la mare si la munte, de la nunta noastra...EL rasfoieste filele albumelor de fiecare data cu o stare nemaintalnita, daca pozele ar vorbi, ce frumos ar putea vorbi de noi, sau noi din acele poze oare ar ce ar spune de noi din viata actuala? Nu vom stii niciodata...Amintirile sunt foarte proaspete in mintea lui, in inima lui, nu le-ar da pentru nimic, cum nici eu n-as face asta...iubirea noastra a dainut si dainuieste peste ani, nu e o iubire din filme, nici o iubire de o vara n-a fost, ci a fost sa fie sa fim predestinati unul altuia...cine mai traieste asemenea iubire in ziua de azi Cine mai crede in asa ceva? Nu stiu si poate nu ma intereseaza, cert ca ma vad cu EL pana la adanci batraneti, stand pe o banca in parc, eu inca cocheta si la varsta aia, o babuta simpatica sa zicem, EL cu baston si palarie, dar mereu cu acelasi zambet, parca as putea imortaliza acum pe loc aceasta poza cu noi batranei, splendid cadru. El mi-a zis ca vrea azi sa citeasca si o carte care n-a mai citit-o, se numeste "Viata pe un peron" scrisa de Octavian Paler, care pe 2 iulie, anul acesta ar fi implinit 87 de ani, Dumnezeu sa-l ierte! O gaseste in biblioteca, o imbratiseaza, se aseaza comod in pat, asteptand cu mare drag s-o citeasca si s-o traiasca din scoarta in scoarta...imi zice ca vrea sa ma conduca spre usa, imi doreste o zi frumoasa, nu inaine de a ma inbratisa si saruta, spunandu-mi la randul lui "TE IUBESC nevastuica mea!"

joi, 27 iunie 2013

...EA cu EL si EL cu EA...cuplul perfect...

   EA vrea sa iasa in oras, sa "guste" un pic din mirosul citadin, sa ia pulsul magazinelor, sa citeasca presa la o cafea aburinda in centru...EL vrea sa stea acasa, sa se odihneasca, sa se uite la pozele din copilarie, sa citeasca o carte care ar fi vrut de mult timp s-o citeasca, dar pe care n-a mai reusit din cauza serviciului, asa ca EL o urmareste in detaliu cum se pregateste EA pentru a iesi in oras si EA il urmareste pe EL cum isi cauta cutia cu poze si cartea necitita. EL descrie: "Cu un zambet sharmant, EA se indreapta spre dulap in speranta de a-si gasi ceva superb in care sa se imbrace azi, ceva in care sa se simta speciala...EA inchide ochii si isi imagineaza toate culorile care odinioara le folosea la ora de desen in clasa a V-a...intr-un final alege albastru, si pt aceasta culoare alege o rochitza ce n-a mai purtat-o de 3 ani, desi kilogramele nu mai sunt aceleasi, dar face un efort si spera ca va intra in ea...ia rochia in bratze si danseaza cu ea, inchizand din nou ochii, de fapt e rochia de la banchetul de absolvire a facultatii...dupa un oftat prelung, isi cauta acuma o pereche de pantofi, asa ca ii gaseste pe acestia, o pereche cu un toc ce ii pune in evidenta glezna fina, ce indelung era sarutata de mine in noptile tarzii sau cand ii faceam un masaj plangandu-se cu fatzuca aia de pisica ca o dor piciorushele...face o pirueta, 2, 3 aproape sa cada, dar cu un reflex la timp o prind in bratze si ii simt pulsul care ii "fugareshte" parfumul pielii catre mine...inspir, inspir, inspir si nu ma satur...imi vine s-o iau la dans, sa ma invart cu ea in lumea noastra mica, in Universul nostru, cu care spargem aisberg-ul lumii reci in care voit, nevoit traim...dar o las in continuare sa se pregateasca, cauta in viteza o gentutza cu care sa se asorteze, in care sa-si puna si ea ca fetele cateva lucrushoare personale, mai arunca o privire in oglinda, unde in slow-motion parul isi face show-ul in ochii mei, ale sale bucle fantastice parca danseaza ca niste nori pe cer pt oglinda, dar mai mult pentru mine...zambeste si imi face cu ochiul zicandu-mi "Sunt sau nu sunt Cea mai Cea?"...privirea mea inmarmurita nu poate spune nimic...e de inteles totul...zambetul perfect, buzele seducatoare, ochii verzi pe care nu ai cum sa nu-i crezi...totul intr-un tablou perfect cu o rama de aur...EA e de aur...hmmm...ii spun sa se grabeasca, nu ca n-as fi vrut sa mai stea, ci pentru ca deveneam obsedat de acest cadru si apoi nu mai voiam sa-i dau drumul...si EA iese pe usha lasand in urma umbra esentzei EI...o esentza vitala pentru existentza mea...nu inainte de a-mi spune "TE IUBESC "nevastuicul meu!"...partea cu EL in articolul urmator;)

sâmbătă, 22 iunie 2013

...pompez, pompez...de la funebru in sus sau in jos...

    Cum e oare sa lucrezi la pompe funebre? Cum e oare ca firma se se numeasca "Ion si Creanga"? Cum e oare sa fi invidios pe concurenta ca a ingropat mai multi morti ca tine? Acuma pe bune, iti dai seama cat de deprimat trebuie sa fi in fiecare zi de munca, cand tu ai contact numai si numai cu oameni carora le-a murit cineva drag??? Bine, acuma unii vor spune ca in timp devii imun si numai empatizezi cu sumedenia de clienti care-ti bat la usa si ca pana la urma totul e o afacere si din asta iti castigi painea. Bine bine, dar sa-ti castigi painea din coliva mortului? Sunt morbid azi, nu-i asa? Dar oare sunt si firme de pompe funebre la negru? Suna mai bine, negru tot la negru trage, ca moartea...sumbra...inoportuna...si seaca, ca doar nu toate firmele or fi autorizate ca si electricianul meu autorizat;) Chiar, cand vii sa-mi schimbi si mie dulia aia? Ca nu am lampa sa-i dau foc, pentru ca nu am nici tigari si mi-e o foame de n-am unde dormi! Respect Electricianul autorizat;) Revenind la pompele funebre, ca alea de bicicleta nu le mai am, adevarul e trist, sa faci bani, sa te imbogatesti pe seama celor ce trec in nefiinta...ei, cineva trebuie s-o faca si pe asta, dar chiar "Ion si Creanga"? Altii nu se gaseau decat "ei"...si cand ma gandesc ca pe net am citit ca cei de la "Temistocle si Popa" au oferte promotionale mult mai bune, platesti pentru 2 morti si ingroapa 3, acuma cum il gasim pe al 3-lea? Asta da business! Dar daca ai un nume predestinat, nu ai parte de o reducere? Zic asta pentru ca acum cativa ani la un anume post "tvr", la o emisiune unde cica se bea ceai la ora 5, dar nu am vazut in veci asta, a fost un concurs pe tema "Cel mai ciudat nume de familie" si a castigat unul cu numele "Mortu"...cum sa te cheme Mortu? Ce mama si tata au fost aia care s-au chemat primiii Mortu? Mama lui de arbore genealogic! Iar la pompe funebre o sa te intrebe cum il chema pe raposatul, iar tu ai sa raspunzi cu o sinceritate debordanta si un mic muc in nara stanga "Mortu...Mortu Partzulea"....iti dai seama, a murit Mortu va zicea lumea...ce ti-e si cu lumea asta!

miercuri, 12 iunie 2013

...sec...de mercredi...

   Azi mi-a intrat o ashchie de lemn in palma...m-a durut, nu m-a durut, important e ca de acum cred in expresia "Ashchia nu sare departe de trunchi...trunchiul meu!"...sec de mercredi ca aperitiv...

vineri, 7 iunie 2013

...da vad ca-ti place sa te porti orbeshte...

   Mai, da nu pot suporta oamenii si "oamenele" care atunci cand se intalnesc cu tine si poarta ochelari de soare nu-si dau drecului jos orbecaitele alea de obloane, ci continua sa te priveasca prin acei fumurii imputzitzi si sa mai scoata si un ranjet de ala ordinar, totul plecand de la prima vorba: "Ce faci frate?"Tu? Frate cu mine? Bai ala, iti iau prost-simtul la tranta si te bat cu bun-simtul meu ca la categoria grea sau ca la MMA, necioplitule care esti tu cioplit la minte si ingust pe cararea neuronilor, vezi sa nu faci tendinita la retina, da de asta imi esti? Cine te crezi mai sa vorbesti asa fara respect si fara cei 7 ani de acasa? Buna expresia aia "Prost e ala care cere, nuuu, prost e ala care poarta ochelari...de soare!", sau cum era? Pfuuu, unde v-ati nascut si cine v-a permis sa luati permis de vorba de la mine?
   PS: Acest text nu e un pamflet, decat poate daca il citesti cu ochelari...de soare...vai lua-v-as!!!

duminică, 2 iunie 2013

...jonglari cu si despre catrene...

   Ziua copilului a trecut si El junior s-a tranformat in El senior,
   Dar e mereu pus pe shotii si gata se te ia peste mana si peste picior,
   Pentru ca sufletul Lui e mereu umplut cu soare, inca din fasha,
   Iar luna, amfitrioana misterului Lui, Ii este pur si simplu...nasha!



PS: Va doresc o duminica placuta si va las in compania unei piese superbe...Laura Pausini feat James Blunt-Primavera anticipada...ce frumos se completeaza unul pe altul, nu-i asa?