...EA cu EL si EL cu EA...cuplul perfect...

   EA vrea sa iasa in oras, sa "guste" un pic din mirosul citadin, sa ia pulsul magazinelor, sa citeasca presa la o cafea aburinda in centru...EL vrea sa stea acasa, sa se odihneasca, sa se uite la pozele din copilarie, sa citeasca o carte care ar fi vrut de mult timp s-o citeasca, dar pe care n-a mai reusit din cauza serviciului, asa ca EL o urmareste in detaliu cum se pregateste EA pentru a iesi in oras si EA il urmareste pe EL cum isi cauta cutia cu poze si cartea necitita. EL descrie: "Cu un zambet sharmant, EA se indreapta spre dulap in speranta de a-si gasi ceva superb in care sa se imbrace azi, ceva in care sa se simta speciala...EA inchide ochii si isi imagineaza toate culorile care odinioara le folosea la ora de desen in clasa a V-a...intr-un final alege albastru, si pt aceasta culoare alege o rochitza ce n-a mai purtat-o de 3 ani, desi kilogramele nu mai sunt aceleasi, dar face un efort si spera ca va intra in ea...ia rochia in bratze si danseaza cu ea, inchizand din nou ochii, de fapt e rochia de la banchetul de absolvire a facultatii...dupa un oftat prelung, isi cauta acuma o pereche de pantofi, asa ca ii gaseste pe acestia, o pereche cu un toc ce ii pune in evidenta glezna fina, ce indelung era sarutata de mine in noptile tarzii sau cand ii faceam un masaj plangandu-se cu fatzuca aia de pisica ca o dor piciorushele...face o pirueta, 2, 3 aproape sa cada, dar cu un reflex la timp o prind in bratze si ii simt pulsul care ii "fugareshte" parfumul pielii catre mine...inspir, inspir, inspir si nu ma satur...imi vine s-o iau la dans, sa ma invart cu ea in lumea noastra mica, in Universul nostru, cu care spargem aisberg-ul lumii reci in care voit, nevoit traim...dar o las in continuare sa se pregateasca, cauta in viteza o gentutza cu care sa se asorteze, in care sa-si puna si ea ca fetele cateva lucrushoare personale, mai arunca o privire in oglinda, unde in slow-motion parul isi face show-ul in ochii mei, ale sale bucle fantastice parca danseaza ca niste nori pe cer pt oglinda, dar mai mult pentru mine...zambeste si imi face cu ochiul zicandu-mi "Sunt sau nu sunt Cea mai Cea?"...privirea mea inmarmurita nu poate spune nimic...e de inteles totul...zambetul perfect, buzele seducatoare, ochii verzi pe care nu ai cum sa nu-i crezi...totul intr-un tablou perfect cu o rama de aur...EA e de aur...hmmm...ii spun sa se grabeasca, nu ca n-as fi vrut sa mai stea, ci pentru ca deveneam obsedat de acest cadru si apoi nu mai voiam sa-i dau drumul...si EA iese pe usha lasand in urma umbra esentzei EI...o esentza vitala pentru existentza mea...nu inainte de a-mi spune "TE IUBESC "nevastuicul meu!"...partea cu EL in articolul urmator;)