...EA cu EL si EL cu EA...cuplul perfect...partea a 2-a...

   Am zis ca scriu si partea a 2-a a postarii, partea cu EL povestita de EA, asa ca sa-i drumul: "In timp ce eu ma pregateam sa ies in oras, mai trageam cate un ochi la EL, il simteam obosit de la munca, dar obosit in a ma iubi si in a-mi demonstra acest lucru zi de zi, niciodata. Cu mainile lui muncite, dar care mi-au tinut ale mele maini de fiecare data cu pasiune si daruire, il vad cum scotoceste prin dulap vechile poze din copilarie, cu EL, cu noi impreuma, ca noi ne stim practic de la gradinita, asa ca dupa ce gaseste vreo 5 albume, se aseaza in pat, vrand sa-si aprinda o tigara, uitand complet ca el nu mai fumeaza, dar gestul inca il are...deschide un album la intamplare, pune o muzica pe fundal, Phil Collins cu Two Hearts si-l rasfoieste cu mainile tremurande, cu zambete si oftate, Doamne ce imagine, cum traieste EL tot acest episod...n-a avut tocmai o copilarie nefericita, dar din momentul in care m-a intalnit pe mine, mereu am fost refugiul lui, mereu am fost raza lui, speranta lui ca lumea asta e pe undeva si buna...ma mai intreaba daca mai stiu poza cu tare si cu tare, eu ii raspund "Cum sa nu, iubitul meu drag!"...deschide si celelalte albume si da de poze de la primul banchet din viata noastra, de la prima vacanta la mare si la munte, de la nunta noastra...EL rasfoieste filele albumelor de fiecare data cu o stare nemaintalnita, daca pozele ar vorbi, ce frumos ar putea vorbi de noi, sau noi din acele poze oare ar ce ar spune de noi din viata actuala? Nu vom stii niciodata...Amintirile sunt foarte proaspete in mintea lui, in inima lui, nu le-ar da pentru nimic, cum nici eu n-as face asta...iubirea noastra a dainut si dainuieste peste ani, nu e o iubire din filme, nici o iubire de o vara n-a fost, ci a fost sa fie sa fim predestinati unul altuia...cine mai traieste asemenea iubire in ziua de azi Cine mai crede in asa ceva? Nu stiu si poate nu ma intereseaza, cert ca ma vad cu EL pana la adanci batraneti, stand pe o banca in parc, eu inca cocheta si la varsta aia, o babuta simpatica sa zicem, EL cu baston si palarie, dar mereu cu acelasi zambet, parca as putea imortaliza acum pe loc aceasta poza cu noi batranei, splendid cadru. El mi-a zis ca vrea azi sa citeasca si o carte care n-a mai citit-o, se numeste "Viata pe un peron" scrisa de Octavian Paler, care pe 2 iulie, anul acesta ar fi implinit 87 de ani, Dumnezeu sa-l ierte! O gaseste in biblioteca, o imbratiseaza, se aseaza comod in pat, asteptand cu mare drag s-o citeasca si s-o traiasca din scoarta in scoarta...imi zice ca vrea sa ma conduca spre usa, imi doreste o zi frumoasa, nu inaine de a ma inbratisa si saruta, spunandu-mi la randul lui "TE IUBESC nevastuica mea!"