...clubul bucuriilor copilaresti...

       Dupa un bis de noapte ca precedenta, cu ochii bulbucati ca la un print transformat in broscoi sau un broscoi transformat in print:) ma postez in scaunul directorial sa mai postez ce trebuie postat, ca daca nu mai postez o sa ma aflu intr-o postura "posturala" deloc placuta, nici chiar de impostor, dar cu un picior dat in posterior de catre cineva anume...am inteles tot ce am zis, la fel si voi cred:)
      Va mai aduceti aminte de zilele in care eram mici, mititei, dar fara bere si mergeam fiecare la Clubul Elevilor, ma refer aici la cei care au prins asta, in clasele mici si nu numai, cand dupa ore in loc sa mergem acasa ne luam toti "marsupiul invers" numit ghiozdan sau geanta si evadam spre acel loc in care ne recream toti intr-un mod placut, depinde fiecare la ce sectie a clubului eram inscrisi, pe vremea mea era atunci sectie de carturi, aeromodele, muzica, informatica, electronica si mai ceva de cusut pentru fete, desi mai erau si acei "baieti" pasionati de andrele mai ceva ca bunica de radio romania actualitati, baieti care puteau face reclama gratis la echipa de fotbal Tricotaje Ineu, fara a acuza pe cineva anume...Pe mine m-a atras pe rand electronica, unde aveam un domn profesor ungur ce se dorea roman ce ne delecta mereu cu muzica de la radio si ne vorbea clar si raspicat, desi noi abia asteptam ora de jocuri pe calculator, pentru ca o ora ne preda si o ora ne jucam, dar era interesant mai ales ca ne-a invatat si alfabetul Morse cu ti-ta-ti,dar cu morse, foci, ursi polari am plecat de la sectia asta, ramanand totusi cu "bucuria" ca poate l-am inviat pe Edison la cat m-am chinuit eu odata sa fac sa mearga un bec, asa ca din serie am dat-o in paralel, si am trecut paralel mai apoi la informatica unde aveam un profesor de zici ca era dublura unui personaj din Batman, care cred ca daca l-ar fi vazut pe"actorasul "nostru autohton si-ar fi dat 2 palme inclusiv demisia din rolul lui.Acuma nu vreau sa fiu rautacios, dar omuletul nostru nu avea tocmai fata fina si angelica a lui Leonardo di Caprio, dar in schimb era un om foarte destept, dar intr-un final m-am plictisit repede si de cursul asta, de aia acuma ma rog de fratele meu sa-mi mai arate una - alta in ale tehnicii astea inovatoare.Si am plecat la sectia muzica, eee parca altfel suna, si m-am inscris in a invata sa cant la tobe, deja ma vedeam tobosar, de mic abia asteptam ca mama si tata sa termine cutia de cafea care era de metal si cu capac de plastic pentru a mi - o adjudeca pe post de toba, luand 2 creioane pe post de bete si a face macar in mintea mea la vremea aia putina "concurenta" bateristului de la Nirvana...dar cel mai mult ma bucura cand prindeam cate un festival de muzica, mai ales un Eurovision unde se canta toata seara, iar eu mandru si cu o energie debordanta bateam creioanele alea in minusculele mele asa-zise tobe spre disperarea parintilor de le sareau la ai mei dintii, iar mandibula juca lambada, dar eu nici macar nu aveam ureche muzicala, aveam eu o ureche, ba chiar 2, dar nu muzicale...In schimb la club era patria mea, bateam acolo linistit, dar neavand ureche muzicala nu prea a mers desi am invatat cate ceva, si totusi ceva imi spunea ca nu trebuie sa ma las, fiind impulsionat si de vorbele mamei care spunea mereu ca si-ar dori ca macar unul dintre mine si fratele meu sa fim cantareti, pe mine chemandu-ma si Catalin, mama imi zicea Catalin Crisan, iar eu eram la apel:) Da, na ca am mai facut o dezvaluire din copilarie, si revin la faptul ca am trecut de la tobe la orga, imi placea mult sunetul ce-l scoteau clapele, era mirific, dar intr-un final am lasat balta si orga, spre "supararea" lui Richard Clayderman si Alicia Keys care cred ca si-ar fi dorit un urmas la pian...si am dat-o pe sport, dar despre sport  o sa va povestesc pe viitor....
Citatul zilei: “Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.” (Mizerabilii)