Ma pregatesc sa imi petrec ultimul weekend din vara asta, la Maramures pentru ca de luni o "decolez" cu "parapanta" de vehicul rustic numit microbuz din sanul familei, spre sanul Moldovei, al carei san poate e mai "apetisant", pentru ca Moldova e de gen feminin, spre deosebire de familie, care desi e de acelasi gen mai are si membri de gen masculin...A fost fara dar si poate un binemeritat concediu, in care mi-am incarcat bateriile, avand o energie buna, incat iepurasul din reclama cu Duracell isi da palme cu urechile cand ma vede, baterii care le-am incarcat cu voie buna, companie selecta in persoana familiei,mama, tata, Gabi, a lui Dorin si Anei, dar si a Alinei, Andreei, Martin, Luminitei, Johnny si pe ultima suta de metri a voastra, a cititorilor mei, care mi-ati vizualizat si comentat blogul, lucru care sper sa-l faceti si in continuare. Fara a dori sa par oarecum melancolic la ora asta, a fost un timp special, pe care poate fiecare dintre voi si-l acorda in concediu, sau diverse vacante alaturi de cei dragi, unde zambetele le-am cules de la toti cei dragi ai mei, fie ca au fost zambete reale sau virtuale, eu le-am cules si le-am strans intr-un buchet pe care l-am pus intr-o vaza speciala, vaza numita inima mea. Stim ca toate trec, dar amintirile vor dainui peste ani, in speranta ca cerebelu' va mai procesa mai ceva ca cerebelu' lui C.R.B.L si toate acestea momente vor fi niste nestemate temporale de o gigantica valoare, niste perle rare, unice, ce se gasesc in insula noastra de corali, acel atol ce-l numim viata, care ne poarta mereu cu ale sale unde spre diverse alegeri, pentru ca viata noastra e plina de alegeri, totul e alegere...Dar revenind la concediul meu, cam lung de altfel, asta e chestia frumoasa cand esti profesor, cam tot mai putine chestii frumoase in a fi profesor in ultima vreme, pot sa spun mai simt implinit, si oarecum chiar daca nu am o stare de sprit prea grozava in a merge la Iasi, am sa-mi intru in sistem, pentru ca sunt obisnuit deja, desi mereu ma simt ca parca am o viata dubla, altfel sunt la Iasi, altfel sunt acasa, sunt 2 universuri diferite, ce se unesc sub bagheta mintii mele, alternandu-le ani la randul. Nu stiu care e locul meu definitiv, ca o fi aici la Maramures, ca o fi la Iasi, sau poate in Triunghiul Bermudelor, unde sa fac sa-mi dispara bermudele mele cu desene in forma de triunghi, dar cert este ca vreau sa profit de fiecare clipa cu cei dragi sufletelului meu, sa-i vad ca se bucura de prezenta mea si de ghidusiile mele de "bufon", sa-i vad cum cresc, cum se maturizeaza sau imbatranesc, sa facem din socializarea asta prieteneasca un lucru demn de ceea ce suntem si de ce am ajuns sa reprezentam unii pentru altii, sa-i vad ca se iubesc, sa-i vad ca primesc iubire, sa-i vad iubiti de iubirea cu care iubesc...
Cu mult drag, pentru cei dragi mie, un sincer va multumesc ca sunteti in viata mea si VA IUBESCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCCC...
Citate celebre: "Viata este lucrul cel mai bun din cate s-au inventat vreodata. Viata nu este ce ai trait, ci ce iti amintesti ca ai trait, si cum ti-o amintesti pentru a o povesti." ( Gabriel Garcia Marquez )
stim cu totii, care il cunoastem mai mult sau mai putin, ca lucian este tipul care debordeaza de viata si caldura sufleteasca si, iata, poftim... mai trece asa ceva si pe hartia virtuala, nu-i indeajuns cat o simtim direct, in fata.
RăspundețiȘtergerecat despre natura asta duala a ta domle sa stii ca toti o simtim fie ca traim in acelasi oras de ani, tot visam cai verzi pe pereti si ne lasam purtati de iluzia ca poate poate am trai mai bine intr-un alt colt al lumii acesteia.
te astepatm cu drag la Iasi, nebun!
Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.
RăspundețiȘtergere