luni, 9 septembrie 2013

...acolo unde MARIAN nu e, nimic nu e...

   Nu am uitat, nu uit si nu voi uita niciodata de MARIAN COZMA, fostul mare handbalist al Romaniei, care ieri si-ar fi serbat aniversarea celor 31 de ani...cifra 8 care i-a fost mereu aproape, 8 septembrie, data nasterii, 8 numarul de pe tricou si 8 februarie, data fatidica...as fi vrut sa scriu ieri pe blog de "Pasarila" dar parca inima si mintea nu m-a lasat si totusi am gasit azi puterea de a o face si as pomeni zilnic de el, doar ca eu si cei care ma citesc sa-l pastram viu in amintirea noastra...o luna septembrie cu un inceput nu prea grozav pt Romania si imaginea sa, daca amintesc aici si de micutzul Ionut:(...moartea ne ne iarta, ea stie cand, ce si cum...vreau sa le multumesc mult pe aceasta cale si clubului Dinamo si Veszprem care au organizat un nou meci in cinstea celui care acum joaca handbal cu ingerii...si mai ales maghiarilor care desi le-am administrat o lectie de fotbal saptamana trecuta la nivel de nationala au stiut si stiu sa-l respecte si comemoreze pe Marian al nostru, jos palaria...iar eu imi amintesc cum dupa aflarea vestii ca Marian a murit, am mers a 2-a zi la scoala, iar elevii pasionati de handbal si nu numai au fost si ei inmarmuritzi si in pauza mare am tinut un scurt moment de comemorare plin de emotii, in fata tuturor elevilor alaturi de ceilalti colegi profesori...toti elevii m-au impresionat cu atitudinea lor, dar o eleva mi-a ramas si acuma in minte, ca fatza ei suferinda, traia o drama, pentru ca iubea handbalul, iubea sportul, il iubea ca si sportiv pe Marian Cozma...am ramas mut sa-i vad si sa-i simt suferinta ca si cum as tine-o in palme, eram amandoi intr-o empatie de nedescris...si mi-a zis ca nu-l va uita niciodata pe "Pasarila" al nostru...eleva se numeste Cojan Georgiana, respect Georgy...cum nici eu sau multi romani dintre noi nu-l vom uita si ne vom aminti mereu cu drag de momentele sale magice de pe teren, asa cum l-am vazut si eu prima si ultima oara pe viu la Iasi la Sala Polivalenta la Trofeul Carpati...odihneasca-se in pace...Eu, Georgiana si restul lumii care te-a iubit si ti-a iubit talentul ne vom intalni candva acolo sus, iar tu ne vei preda lectii de handbal...respect mult si familei sale care numai ei stiu cum traiesc fara Marian, Marian al nostru, Marian al tuturor...as mai putea scrie multe, dar mi-e greu...o sa incerc in fiecare an sa fac o mica comemorare atat pe blog, cat si in viata de zi cu zi, singur sau alaturi de cei ce l-au iubit pe MARIAN COZMA...Odihneste-te in pace...respect pana la capat...frate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu