...hai sa mic-dejunam alergand...

   Dis-de-dimineata...ora 6 si ceva...valurile marii ma trezesc, pur si simplu nu poti dormi prea mult cu marea langa tine care te invita si te ademeneste ca un pescar ce-si pescuieste pestele, asa ca ies din cort, pentru ca n-am vrut sa stau la hotel ci pur si simplu cat mai aproape de ea si ea cat mai aproape de mine ( adevarul e ca n-am avut bani de hotel: ), eu vegheam marea ca un far uman si ea ma veghea pe mine ca un tsunami ce era ordonat de mine, gen duhul lui Aladdin...zis si facut, doar in pantaloni scurti pe mine si la bustul gol, in amintirea patratelelor de pe abdomen ce jongleau intre ele ca la o prezentare de moda dau sa-mi iau "micul dejun" printr-o alegare in picioarele goale pe nisipul fin de pe plaja...e absolut magnific, dupa ce soarele a rasarit un pic sa-ti iei un astfel de "mic-dejun"...e racoarea diminetii...valurile sunt tribuna stadionului in care tu concurezi...pista de atletism e nisipul tau ce-ti gadila talpile superb...concurenta nu este, pentru ca alergi singur si iesi pe primul loc, vantul iti spulbera pur si simplu lacrimile cu puterea sa...iar tu alergi cu viteza...asa da cadru...mai lipseste sa-mi faca cineva poza, dar am si fotograful...e El, Maria Sa, Soarele care e si fotograful si aparatul si cu ale sale raze in loc de blitzuri imortalizeaza momentul magic...sanatate curata...bineee, acuma poate voi ziceti in gandul vostru "Uite ce face si asta la mare, in loc sa zica cum bea bere si ragaie ca porcul dupa micii aia de la alimentara din colt!"...uite ca nu scriu asa ceva, pentru ca am pretentia ca sunt altfel decat asta si asta si asta...dar dupa acest "mic-dejun" chiar ma duc sa iau adevaratul mic-dejun...ca dupa aceasta cursa cui nu i se face foame...ala eu, ala eu si tot asa...hai weekend placut cu partenerii si partenerele voastre, ca eu raman aici cu marea...care ma cheama la ea, fidelitate reciproca si iubire suprema, nu degeaba m-am nascut vara...chiar pe 1 august a fost ziua mea si eu am uitat:)))