Azi la intrebarea zilei as vrea sa va ganditi fiecare la cum a fost prima oara cand v-ati imbatat:), daca s-a intamplat asta vreodata, cum, unde, cand, la ce varsta, daca i-ati citat pe Parazitii cand v-a fost rau pe versurile" Tot ce ai invatat de la tatal tau..."etc. cu relatari detaliate, asa ca virgula:) "Cand v-ati imbatat prima data?"
Castigatorul sau castigatoarea va primi drept premiu nu ceva bahic cum v-ati asteptat poate, ci o invitatie la un Opium tea, mai bine, cu Nick Cave, la o auditie muzicala pe mess cu blogarasul Adrian cu 3 recomandari supreme a la "moi". Asa ca dati bici neuronilor, astept comment-urile voastre, sunt sigur ca aveti multe de spus...O "duminica in familie" cu Mihaela Radulescu, aaa pardon asta s-a terminat de mult timp, atunci cu Dani Otil, lasand gluma, tot ce va doriti in duminica asta asa sa se intample..."cia ciao!!!"
Citatul zilei: Tigarile si cafeaua. Prieteni buni ai alcoolistului. ( Gerard Way )
Ups! Sono ubriaca! Glumeam. Hihihihi:))
RăspundețiȘtergereHai ca iti povestesc cum sta cu betiile mele, fara a avea pretentia sa castig ceva :)
Au fost doua betii mari si late pe care le-am trait in viata mea. Una prin studentie, cand ne-am strans doua maini bune de oameni undeva intr-un bar "Yes" si imi amintesc ca pe la o bucata de noapte mi-am aruncat privirea peste masa si era atat de plina de sticle ca mi-a veni sa vomit, ceea ce am si facut, iar prin aburii alcoolului intrezaresc asa cum Stefan cu voce tremuranda imi spunea "Alinaaa, aici este vorba despre Isus, nu realizezi?", iar eu ii raspundeam "Da, ai dreptate, pe Isus il iubesc" si apoi imi amintesc cum dormeam toti claie peste gramada in casa de pe Copou si cum imi promiteam ca nu voi mai bea never ever, iar dimineata cand ne-am trezit toti am fost surprinsi cum, cand cineva scrisese cu creta pe prispa de beton ai casei de la un capat la altul o poezie pe care incercam sa-i patrundem sensul:)
Apoi, alta betie cu alti prieteni nebuni, cand ne aciuasem la Comanestii Bacaului si cand am baut cred doua sticle de vin rosu, intr-o stare de suferinta interioara pe care o credeam eu atunci cea mai cea, iar a doua zi cand am vazut filmuletul realizasem ca pe deasupra tineam discursuri ca nimeni nu-mi ajungea cu prajina la nas ca si cum as fi fost nush ce buric, dupa aceea mi-am coborat tare de tot nasul fix la picioarele companionilor mei cerandu-mi parca iertare, asta pentru ca in filmulet dispar la un moment dat in timp ce in surdina se aud niste zgomote dubioase, fapt ce il uitasem desi ma durea inexplicabil a doua zi o buca.
Ce sa mai, frumoase amintiri!
Au fost si alte momente incitante in aburii lui Bachus, insa la limita bunului simt :))