...pro-prieten sau anti-prieten...

   Chiar mai exista termenul de prieteni??? Chiar exista sau s-a nascut si a murit odata cu marii filozofi??? Chiar mai exista oameni care mai cunosc termenul si stiu sa fie cu adevarat acest termen??? Las-o in...nu mai cred demult in asa ceva, exista doar colegi, amici, amice sau "amiciuri"...restul praf si pudra de talc...exista numai interes, cu I mare si cu S in coada sub forma de SH, de la shiretenie, interes, perversitate, egoism si lista ar putea continua...da bineee, se poate zice ca nu stii tu sa-ti alegi prietenii, dar eu nu vorbesc neaparat de mine aici, ci zic asa in genere pentru ca fie ca ne place sau nu sa recunoastem, fiecaruia prefera sa aiba macar un prieten sau o prietena mai aproape de sufletul lui sau al ei, dar sunt pe cale de disparatie ca niste animale rare, asa ca as putea vorbi si povesti multe de acest subiect, dar ma enervez prea repede si in plus am o intalnire cu un "prieten" care m-a sunat dupa 2 ani, timp in care nu ne-am vazut sau nu ne-am vorbit deloc si dupa ce mi-a zis la telefon "Ce mai faciii Lucicaaa?" a dat-o cu batzul in balta si mi-a cerut imprumut 600 de euro, moment in care imi doream ca reteaua cu "portocala" sa pice odata pentru totdeauna, dar n-a picat fir-ar sa fie, asa ca ma duc sa-i dau banii...de cap!!!

   PS: "Putiu" sta linistit ca ajung si la tine sa te "camataresc" in stil "labe de urs", de vei canta apoi refrenul piesei "Banii si palmele", a celor de la Valahia, dar remixata de Adrian, blogger-ul minune, ce mananca gem si face spume!

..."video-gol" sau "video-clip"...

   Pe bune acuma, da chiar pe bune, mai exista in tara asta pushtoaice, fete, femei care sunt sau se vor adevarate cantaretze care sa nu se dezbrace un pic sau mai mult in videoclipuri??? Las-o incolo de treaba...profanatzi muzica cu imaginile voastre de goliciune trupeasca pentru a masca de fapt goliciunea voastra a neuronilor si goliciunea vocii care nu-mi transmite niciun feeling, nicio "sfortzare", niciun" scartz"...da, stiu nimeni nu-i perfect si nu asculta sau nu te uita daca nu-ti place...nu e chiar asa fratilor si surorilor...nu de altceva, dar se trezeste Maria Tanase din mormant si va ia la palme de va sar corzile vocale, iar copiii din curtea blocului vor zice de marea noastra cantareatza a Romaniei ca sare cel mai bine coarda...vocala a schizo-vedetelor noastre din Romania...hai ca nu m-am enervat, asa ca ma duc sa beau o bere la terasa cu Nelson Mondialu'...atentie la neatentieee...

...timp pentru timp...

   E aproape incredibil, dar totusi adevarat cat de mult ne abandonam timpului virtual petrecut pe internet, pe retelele de socializare in detrimentul timpului real, de fapt a singurului timp care...pur si simplu conteaza the most...eu insumi incerc sa ma pastrez la limita celor 2 lumi parelele, celor 2 timpuri, undeva in "purgatoriu" ca sa zic asa, desi clar tind spre timpul real, spre timpul care mi-aduce in fata cand ma trezesc soarele ce rasare dis-de-dimineata, spre timpul ce-mi aduce in plamani aerul fresh de munte si mare, spre timpul care imi impleticeste calea spre servici cu un copac, cu un ram, dar nu ram de la calculator, ce-mi incanta privirea si o priveghetoare ce-mi incanta auzul, spre timpul care imi ofera mireasma naturii in fiecare zi, spre timpul care imi limpezeste ochii si mintea, spre timpul care imi ofera  clipe de neuitat alaturi de cei dragi, fie familie, ba la un picnic sau in casa, fie prietenii, la o terasa sau un film la cinema, spre timpul care in ciuda a ceea ce se zice nu e nemilos cu mine, spre timpul ce ma invata sa traiesc clipa si totusi sa raman rational, spre timpul care zboara, desi nu are aripi, spre timpul ce-l hiperbolizez si dau in el cu gloante de personificare, spre timpul care imi aduce ca invitati de seama in casa mea, pe maria sa, trecutul, prezentul si viitorul, spre timpul ce e ireversibil dar atat de pasiv si activ totodata, spre timpul implacabil dar de neuitat, spre timpul ce m-a invatat sa iubesc etern, spre timpul care alaturi de gandul meu fac valsuri si tango-uri de pomina in sala de bal, unde sala de bal e capshorul meu, spre timpul ideal de a fi om cu tine insuti si cu ceilalti de asemenea si ar mai urma multe "spre timpul"...dar uite ca e timpul sa ma retrag...timpuriu, dar niciodata definitiv...din timpul vietii mele ce e marca inregistrata si rezervat pentru eternitate...

...hai sa mic-dejunam alergand...

   Dis-de-dimineata...ora 6 si ceva...valurile marii ma trezesc, pur si simplu nu poti dormi prea mult cu marea langa tine care te invita si te ademeneste ca un pescar ce-si pescuieste pestele, asa ca ies din cort, pentru ca n-am vrut sa stau la hotel ci pur si simplu cat mai aproape de ea si ea cat mai aproape de mine ( adevarul e ca n-am avut bani de hotel: ), eu vegheam marea ca un far uman si ea ma veghea pe mine ca un tsunami ce era ordonat de mine, gen duhul lui Aladdin...zis si facut, doar in pantaloni scurti pe mine si la bustul gol, in amintirea patratelelor de pe abdomen ce jongleau intre ele ca la o prezentare de moda dau sa-mi iau "micul dejun" printr-o alegare in picioarele goale pe nisipul fin de pe plaja...e absolut magnific, dupa ce soarele a rasarit un pic sa-ti iei un astfel de "mic-dejun"...e racoarea diminetii...valurile sunt tribuna stadionului in care tu concurezi...pista de atletism e nisipul tau ce-ti gadila talpile superb...concurenta nu este, pentru ca alergi singur si iesi pe primul loc, vantul iti spulbera pur si simplu lacrimile cu puterea sa...iar tu alergi cu viteza...asa da cadru...mai lipseste sa-mi faca cineva poza, dar am si fotograful...e El, Maria Sa, Soarele care e si fotograful si aparatul si cu ale sale raze in loc de blitzuri imortalizeaza momentul magic...sanatate curata...bineee, acuma poate voi ziceti in gandul vostru "Uite ce face si asta la mare, in loc sa zica cum bea bere si ragaie ca porcul dupa micii aia de la alimentara din colt!"...uite ca nu scriu asa ceva, pentru ca am pretentia ca sunt altfel decat asta si asta si asta...dar dupa acest "mic-dejun" chiar ma duc sa iau adevaratul mic-dejun...ca dupa aceasta cursa cui nu i se face foame...ala eu, ala eu si tot asa...hai weekend placut cu partenerii si partenerele voastre, ca eu raman aici cu marea...care ma cheama la ea, fidelitate reciproca si iubire suprema, nu degeaba m-am nascut vara...chiar pe 1 august a fost ziua mea si eu am uitat:)))

...can-can in Cancun...

   Valurile marii imi poarta gandurile spumos spre raiul vacantelor,/

   Ma las sedus de ele, nesaturandu-ma de freamatul lor,/

   Sedus si nu abandonat in bratele lor, nu ai cum sa ramai imun,/

   Cand raiul magic in care te afli se numeste simplu...Cancun!

...mai spala si barbatii pe lumea asta, nu numai femeile...

   Azi nu am avut timp sa scriu pe blog, azi am fost foarte ocupat, azi am spalat...si am fost acuzat ca am spalat...

...flenduresc canicula...

   Dupa ce dis-de-dimineata mi-am luat medicamentul in loc de mic dejun, adica 200 ml de tzuika, pruna curata, ochii lui Dobrin, Dumnezeu sa-l ierte, am "taiat-o" rapid in oras mai ceva ca rachetele alea, sol-sol si cheia sol, ca cica aveam intalnire cu plaja si cu soarele care era cu mangusta dupa el, adica sotia lui pe care o abordez fara pic de scrupule cu urmatorul text "Matushiko bei un fresh cu mine...cu acid?" Ea nici nu ma baga in seama, nici macar nu vrea sa ma "parleasca" pe spate, dar de asta se ocupa el, sotul ei, ca deh...el e mai "spitzos", mai gelos din fire si cand isi trimite ale sale raze pe spatele meu pur si simplu ma torpileaza, iar cand dau sa ma ridic sunt ca bunicul la 85 de ani care atunci cand se ridica zici ca facea popcorn...asa ca ii abandonez si pe ea si pe el, "Sorica" si "Soarele", le urez casa de discuri, si nu casa de piatra, ca sa se incante si perpeleasca unul pe altul in fiecare zi, iar eu ma retrag sa iau ceva de "udeala" la "kishcina"...unde peisajul e mai animat...iar desenele si caricaturile de oameni sunt si ele animate si toate au o poveste...care incepe ca de obicei cu "N-a fost odata, deci niciodata..."