...cultura mersului acasa...

    Si azi ajunsei pe meleaguri natale...m-am trezit din somnul de noapte mai transpirat ca si Cotabita, imi facui bagajul si ma indreptai spre autogara pentru a lua caruta de microbuz spre Maramu' si e inutil sa mai spun cat de oribile pot fi drumurile noastre toate, dar nu stiu daca sunt si ale mele, mai bine ale voastre, ale lor, ale cui vreti, soselele astea parca sunt trase la xerox si dau impresia unor copii fidele si infidele ale sosetelor rupte de la bunica ce li se zice coltuni, asa sunt si ele carpite pana in inima cusaturii, dar na drumurile ca drumurile, dar mirosurile erau unul si unul, numai de la Gaina Channel, iar naframele erau la unison ca niste steaguri fluturate in tribune de suporterii "inflocati", iar la curbe toate parca erau ca niste panze de corabie ca in filmul "Piratii de la Tibanesti" care fac bineinteles piraterie. Sa vedeti soferul in schimb, frumusel se mai credea el, un chelios cu virgule, de capul lui facea o propozitie intreaga nu gluma, dar amabil de felul lui, felul 3 ca 2 nu putea sa fie, ne-a pus chiar si perne la cei de la geam sa nu ne cada capul in gol si sa conducem partida cu 1 - 0 in fata celor de la margine care neavand perne le cadea scuipatul din gura de ciuda ca pernutele noastre erau moi si ei nu aveau parte de ele. Si dupa 7 ore si un pic se colindat muntii ca de fredonat muntii nu puteam, poate doar creierii muntilor am ajuns si acasa unde...ma opresc aici ca de aici e timpul meu liber spunand doar ca si concluzie atat...sunt aici...din nou...sa iau pulsul...amintirilor...