Luat de val, sau mai bine zis de Ville Valo cu al sau Summer Wine ma trezesc si eu in dimineata asta pe la o ora mai rezonabila si "atacat" de niste vise care s-au vrut mai mult cosmaruri dar nu prea le-a iesit incerc sa ma gandesc ca e ziua in care eu stau mai mult singur, pentru ca simt nevoia de o zi de eu cu mine, o zi in care gandurile de dinaintea noptii sau din timpul noptii isi fac loc dimineata langa mine la cafeaua pe care n-o beau, ele stau asa ca niste copii de gradinita cand educatoarea le-a captat atentia cu ceva frumos si ei chiar daca mai casca tot sunt prinsi in valtoarea povestilor sau jocurilor acesteia...
Gandurile dupa ce au luat micul dejun cu mine intrand in mintea mea prin alunecare, probabil o fi de la untul de pe painea de la acest mic mare dejun de pranz, se dau pe derdelusul mintii mele, "strigand" "Partieeeeeeee!" , aici ma refer la toate gandurile, fie ele bune sau rele, ganduri de fericire sau probleme, cele pozitive, optimiste se dau de mai multe ori pe "partie", celelalte se mai "incrunta" ele ca nu le alint sau dau satisfactie precum celor bune, dar ele totusi se forteaza sa faca din partia mintii mele un adevarat vulcan, unde sigur acest Vezuviu ar fi terenul lor preferat de joaca, ce le mai place, uof uof...
Dar fiecare avem ganduri de tot soiul, dar nu vreau sa le iau in considerare pe ale voastre azi, pentru ca mi-e de ajuns in viata reala cat importanta le dau, aici pe acest mic spatiu virtual, pe partia blogului sunt doar eu cu ale mele, ele sunt mici ma! Le-am alintat acuma pe ele, mititelele, dar sunt si mari, altele se vor marete, altele cu artificii pe tavan, altele cu smac smac, dar gata palavrageala la joaca cu ele ca deja e pranzul la ele si mai vreau un pic sa le alerg frumos printre neuroni, si am ajuns la labirint, aici cine castiga, cine iese de aici primeste premiu de onoare, s-anume implinirea lui ca gand suprem, dar cu ocazia asta si celelalte joaca leapsa chiar daca nu ajung la liman, imi fac totusi antrenamentul cerebelului meu, pana cand el, cerebelul va ajunge in cimitirul Belu unde ca de obicei vine moartea sa-si faca apelu'...
Si a venit si seara si cina gandurilor se da cu mare fast pana in noapte tarziu, e un fel de carnaval unde fiecare gand are o masca, se da important, unde fiecare demascare ma aduce tot mai aproape de luminile rampei, facand lumina in mintea mea, nu ca n-as avea si acuma lumina, da seara se face bezna de noiembrie afara si am nevoie de un lampas, dar lumina e asa cu fente, e o lumina "negricioasa" iar mastile danseaza intr-un ritm adorabil pentru publicul lor, publicul fiind s-anume neobositii de show-uri mentale, neuronii, si gandurile o tin tot asa, mai "sughita" ele, mai iau cu apa, dar le trece si maratonul e constant, dar uite ca a venit si celebra noapte si incerc sa le trimit la nanita, si cu chiu cu vai, cu strambaturi mai mult din urechi decat din nas se baga si ele in pat, le invelesc tot eu, le spun noapte buna si incerc sa le mituiesc cu o portie mai mare de atentie pe maine daca in noaptea asta ma lasa sa dorm singur, adica fara ele, fie sub forma viselor, cosmarurilor, sforaitului, vorbitului prin somn etc...deci numai singur. Ne-am inteles, da???
Citatul zilei: "Cea mai mare ignoranta este sa respingi ceva despre care nu stii nimic" ( Derek Bok )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu