...cu devotamentul consacrat...ma inclin...

     Din motive poate puerile nu am apucat sa scriu vineri, 3 decembrie 2010 pe blog, cu toate ca mi-am dorit, pentru ca nu stiu cati stiu ca pe 3 decembrie e Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati, o zi pentru multi, poate ca oricare alta, dar pentru mine nu a fost chiar asa, pentru ca am toate motivele sa nu fie asa.
    In anul 1992 Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a declarat data de 3 decembrie Ziua internationala de solidaritate cu persoanele cu dizabilitati, zi care este marcata si la noi in tara. Subiectul e unul foarte delicat pentru mine, incat imi vine acuma sa ma las de scris acest articol, dar totusi continui, pentru ca inima mea poarta un omulet ca un simbol al vietii mele, il poarta aproape, departe si mereu constant si plin de iubire. Pe cand altii se vaita ca nu au aia si aia, de fapt ar trebui sa multumeasca lui DUMNEZEU ca sunt sanatosi din toate punctele de vedere, sunt multi care nu stiu ce inseamna cuvantul "dizabilitati", sunt multi care folosesc cuvantul "handicapat" fara noima, asa aruncat in vant, la nervi ca de...treziti-va ca nu stiti nimic, ce e in sufletul unui om de asemena natura fizica, locomotorie sau psihica...E greu, arde sufletul, ce devine negru si nu ma intrebati "Mai ala, dar tu de unde stii?", nu ma intrebati, nici sa nu indrazniti pentru ca stiu...stiu...stiu...Am invatat foarte multe de la dragul meu drag in toti acesti ani si chiar daca kilometrii de ulita, strada, stradela, autostrada ne desparte fizic, sufletele stiu sa comunice, stiu sa se se viseze unul pe altul, stiu sa planga atunci cand plange si celalalt, doare cand doare, zambesc cand zambesc...Iubiti-va si apreciati-va viata pentru ca smecheria se poate termina subit, o aprindere de chibrit falimentar de la Gherla si gata, fas...totul se poate ruina, si nu stiu cati ati avea puterea, adevarata putere de a trece mai departe peste toti si toate si orice se va ivi, asta ca sa "fur" un vers de undeva, candva, stiu ca vremurile grele nu au trecut, raman inradacinate in minte si inima, insamantate ca intr-un sol ce se vrea fertil, dar ziua libertatii tale e aproape, o sa vina descatusarea a tot ceea ce a fost rau, o sa vina plutirea, adevaratul zbor al Iulunirod, si norisorii iti vor zambi, se vor juca cu ochisorii tai, ei se vor transforama in forme care mai de care mai geometrice si ei te vor aplauda pentru ca ai ales sa faci parte din puritatea lor, pentru ca tu esti pur, esti de rasa, rasa Finete, putini te cunosc, putini tare, multi zic ca te inteleg, dar cati oare chiar te inteleg, hai sa-ti povestesc "surioaro", hai sa te adorm frumos, hai sa-ti povestesc treaba cu printul si printesa, e frumoasa lumea povestilor, e frumos s-o transpui in realitate, s-o visezi in culori desenata si creionata cu pensula in forma de D, o viata traita cum ti-ai dori-o, un peisaj ce nu are cusur, ce nu are nicio gafa, orice strop de apa, aer, soare sa te fericeasca...Nu-ti spun La Multi Ani, pentru ca nu are rost, pentru ca eu te privesc si te am in suflet ca al meu, ca faci parte din mine, ca te iubesc, iar azi ca citat al zilei o sa te citez pe tine cu o propozitie ce m-am marcat pe viata...asa ca iarta-ma ca poate azi ai fi vrut sa scriu despre altceva, dar inima asa mi-a dictat, ma opresc desi as putea scrie un roman despre un roman mai roman ca multi...asta e mesajul meu contrabalans la al tau, in loc de "Mai nu stiu cum a fost offline-ul tau!"
PS: "Frate, practic eu asa m-am nascut!" (                    )