marți, 5 octombrie 2010

...hai sa "tomnesc" o toamna...

     Si iata ca azi sunt liber...liber sa ce? Sa cuget? Sa votez? Sa aleg? Nu dragilor, sunt in ziua mea libera de la scoala, zi metodica cica, sau poate mai mult "dica" decat "meto", asa ca m-am pus si eu la sorbit o cafea virtuala de blog, pentru ca toata lumea bea cafea de dimineata, ce frumosss, asa ca m-am hotarat sa beau si eu cafeaua ca sa mi se citeasca in carti, vorba lui Dorin, carti de de specialitatea mea devenite romane gaboriste, aaa politiste si sa spun si eu ca sunt pe unda cu Radio Emaramures si Sighet Fm, radio-uri ce ma introduc cat se poate de frumos in aceasta zi de 5 octombrie, zi de plata normal, dar poate ma duc in plata Domnului pentru ca vad ca avem si soare azi, dar unul cu dinti ci cu masele stricate, un fel de carii ce mananca lemnul, pentru ca de acuma momentele frumoase de vara 2010 vor fi doar amintiri scrise intr-o poveste a mintii noastre si trebuie sa facem loc toamnei pentru o noua fila din cartea anotimpurilor si sa dezgolim minunatii arbori de "hainele" ce erau odata verzi, iar acuma s-au vestejit, au devenit niste "haine second-hand", florile sunt pierdute si ele undeva prin florarii, unde vanzatoarele care sunt tot mai tuciurii si mai grase pe zi ce trece isi asteapta musteriii ca deh se va mai gasi cate un romantic incurabil care sa mai cumpere cate o roza unei fete ce se vrea domnisoara prin excelenta, pamantul si iarba capata si ele o roua, ce in iarba fumata de doritorii de vise gen weed nu o gasesti, caldura, temperatura este de departe si ea undeva in lumea ei, plecata cu soare cu tot in vacanta in Bermude poate, ramanand numai caldura sufleteasca pe care unii sau unele dintre noi inca o mai avem, repet inca o mai avem, aerul ce-l respiram e mai tare si mai greu de respirat, l-am cantarit chiar eu cu un cantar rudimentar din piata, iar aerul asta nou oxigeneaza in alt fel creierul meu facandu-ma primavaratic de tomnatic, dar si asa daca te plimbi prin orice fel de natura, eu imi imaginez marii poeti plimbandu-se prin diferite parcuri sau paduri cautand inspiratie prin frunzele fosnind pe urmele lasate de ei, urme finalizate cu ganduri reflectate mai apoi pe o masina de scris, unde au iesit marile capodoperi ale lumii, incat acuma imi vine sa deschid o carte si sa ma afund intr-o lectura si sa ma "inec" frumos cu 2-3 capitole de descriere detaliata a unui gen de natura tomnatica, unde sa fie cadrul complet descris mai sus, fara oameni, doar eu cu mine, copacii in forma de creaturi uriase ce ma invita tot mai mult in "casa" lor ce seamana cu un labirint al frumusetii, unde parca la un moment dat tresar pentru ca mi se paru ca vad niste iele, ce cu a lor maini finute isi tineau rochiile albe in timp ce fugeau spre lumea lor, dar stai, asta e lumea lor, si de ce fugeau oare atunci? Fugeau de mine oare pentru ca am venit din lumea mea poluata si difuza si le-am daunat prin prezenta mea timpul ce-l aveau acum, poate aveau o ora de "educatie fizica" in stilul lor de aia alergau,o altfel de ora nu ca a mea, dar fara profesor ci poate profesorul fiind doar Dumnezeu care a creat acest peisaj mirific, aceasta natura care ma cuprinde si pe mine cu bratele ei, dar ma sterg la ochi si incerc sa realizez daca visez, daca ceata asta mi s-ar duce de pe ochi, daca mi s-ar da jos valul asta tot asta as vedea? Vazduhul e minunat, ma opresc aici, pentru ca nu mai vreau sa detaliez, nu ca nu as vrea sa va impartasesc si voua, dar prefer sa viuzalizez, sa observ, sa fiu un martor al acestei reverii "reale", sa fiu un pion pe aceasta tabla de sah numita natura aici, printre regi, regine in rolul faunei, florei si ielelor pentru ca printii nu-i zaresc inca, cai pe post de inorogi, cu minunatul lor corn, ture din ramasitele de castele din basmele lui Petre Ispirescu si eu pe post de 2 in 1, adica un simplu pion cu rol de nebun pe acest platou grandios numit...natura...mi-am dat sah-mat singur ca nu se mai putea si raman in joc pentru ca vreau sa tot "pierd" o asemenea partida...
Citatul zilei: "Toamna este a doua primavara cand fiecare frunza este o floare. ( Albert Camus )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu